Așa am trăit… MAGIS POLONIA 2016

Publicatla 5 August 2016

13769518_1759199047698406_3778015538229781670_n

Magis Polonia 2016

După aproximativ 22 de ore de drum, grupul de pelerini din Cluj a ajuns cu bine la Lodz. Magisul din anul acesta a fost structurat pe 3 părți principale: primirea participanților la Lodz (15 – 17 iulie), experimentele (17 – 23 iulie) și încheierea oficială în Chestochowa (24 – 26 iulie).

Primele două zile au fost extrem de dinamice. În urma primirii ecusoanelor, verificărilor și cazărilor, participanții au fost antrenați spiritual, dar mai ales fizic, pe stadionul facultății de sport din Lodz. Ziua începea cu înviorarea de dimineață prin cântece tip praise and worship, după care s-au adaptat diverse dansuri de către voluntari. Imediat urma rugăciunea de dimineață și meditarea la tema propusă pentru ziua respectivă. Liturghia se făcea de regulă înainte de prânz. După-mesele au fost umplute de un concert de worship într-o zi, iar într-alta de întâlnirea cu liderul de experiment și cu noii colegi. Seara se făcea rugăciunea de seară și examenul de conștiință prin care toți au încercat să retrăiască ziua respectivă în prisma temei zilei.

A doua și poate cea mai importantă parte a Magisului a fost plecarea spre experimente în alte orașe din Polonia, Lituania, Slovacia sau Cehia. Cu toate acestea, au fost câteva grupuri care au rămas în Lodz, inclusiv grupul  de dans nr. 36 (adică al meu). Săptămâna de experimente a fost extrem de plină. A fost foarte mult har, bucurie, oboseală, râsete, împărtășiri, adică Magis. Acest experiment totuși nu era doar „dans”. Ideea liderului a fost ca să ne facă pe noi, participanții, să deschidem noi orizonturi cu ajutorul mișcărilor, dar am avut parte și de multe ore de artă și am fost provocați prin workshopuri inedite, pentru noi, să ne deschidem spiritul și să relaționăm cu ceilalți mai intens și pe căi noi. Rar semănau zilele între ele. Spre exemplu, ziua de miercuri a descurs astfel: trezirea la 7:30, micul dejun, rugăciunea de dimineață și meditarea la tema pentru ziua respectivă (care atunci a fost „surpriză”) și începerea workshopurilor. Pentru început, am cercetat împreună relația dintre sunet-mișcare. Practic, cineva pus în față făcea anumite sunete, iar restul trebuiau să se miște în concordanță cu sunetul auzit. Următorul workshop a avut ca temă contactul vizual cu o altă persoană. Participanții s-au așezat pe două rânduri, în capetele opuse ale sălii, astfel încât să stea vizavi. Partenerii trebuiau să avanseze spre mijlocul sălii până când se întâlneau, dar această avansare trebuia să fie sincronizată pe cât posibil și numai cu ajutorul contactului vizual neîntrerupt. Liderul de experiment ne mai ghida din când în când, spunând că nu avem voie deloc să folosim gesturi sau mimică pentru că sunt prea sugestive și să încercăm să comunicăm din inimă. Următorul experiment a fost tot pe bază de parteneri. O persoană trebuia să își țină ochii închiși pentru 7 minute și să se miște pur și simplu cum simțea nevoia. Cealaltă persoană trebuia să privească atent mișcările și după cele 7 minute trebuia să povestească pas cu pas, la timpul prezent, ce a făcut partenerul. Rezultatul a fost unul puțin amuzant de surprinzător pentru că persoana care privea a observat totul mai diferit decât cel cu ochii închiși. Următorul exercițiu a avut în centru pe Spiritul Sfânt. Participanții au fost îndemnați din nou să își închidă ochii și să își exprime rugăciunea în mișcări. Desigur, mai toată lumea a fost puțin intrigată de această formă de rugăciune, dar liderul de experiment ne-a ghidat prin cuvinte și exemplu propriu pentru că, la urma urmei, se cuvine să îl lăudăm pe Domnul în toate formele și darurile pe care ni le-a dat. După acest exercițiu, fiecare a primit coli mari de hârtie și culori și a fost invitat să deseneze, fără să se gândească prea mult, impresiile dansului-rugăciune. Nu prea am apucat să terminăm desenele pentru că trebuia să mergem să luăm prânzul. După prânz, am avut o pauză în care cei care doreau, puteau să își termine desenul sau să viziteze puțin orașul. La ora 5 am participat la o liturghie a doi preoți care își oficiau prima liturghie, unde fiecare a primit personal binecuvântare de la amândoi. După cină, cum Lukasz (liderul de experiment) este un artist, ne-a propus să vizităm un muzeu unde sunt expuse exponatele echipei sale. Aceste exponate au fost create tot avându-l în centru pe Dumnezeu, ba chiar fiind literă de lege această regulă. La sfârșitul zilei am făcut cercul Magis, care avea tendința să dureze puțin mai mult pentru că erau multe lucruri de recapitulat, dar de obicei la final ne simțeam mult mai uniți și mai ușurați oarecum spiritual. Înainte să ne culcăm, făceam și examenul de conștiință cu propunerea ca ziua următoare să nu ne lungim atât de mult și să respectăm programul (lucru care nu s-a întâmplat aproape niciodată).

13754540_1222595724458103_4180274437236982760_n

Asta este doar un singur exemplu de zi obișnuită la experimentele Magis. Pe lângă acestea am mai făcut multe alte workshopuri extrem de interesante, am participat la o primiție*, am fost la seri disco cu celelalte grupuri de dans, iar în ultima zi am avut propriul nostru spectacol de dans cu oamenii din parohie, care s-a terminat cu o petrecere plină de schimburi culturale și unde am avut ocazia să întâlnim mai mulți localnici extrem de binevoitori și drăguți. Cu toate că am avut zile pline, cercurile Magis mereu au fost respectate, mai ales temele propuse pentru fiecare zi la rugăciunea de dimineață. Prin acestea am observat multe lucrări ale Domnului în experimentul nostru, mai ales la teme precum „surpriză”, „cooperare” sau „recunoștință”.

După această săptămână plină, ne-am îndreptat cu toții spre Chestochowa pentru încheierea oficială Magis. În ziua revederii cu cei din țara noastră, am trăit sentimente ușor ciudate întrucât ne-am obișnuit atât de mult să fim împreună noi cei din grupul de experiment, încât aproape am uitat că fiecare a venit cu un alt grup din țara proprie. A fost incredibil cum oameni din părți diferite ale lumii, cu culturi și gândiri diferite au ajuns să se apropie atât de bine. Cu siguranță credința în același Cristos și Biserică (după cum chiar unii au mărturisit) a fost pilonul principal al acestei apropieri. Ultimele două zile Magis a conținut Festivalul Națiunilor, unde fiecare țară și-a arătat dansurile naționale într-un mod foarte spetaculos. De asemenea, am făcut cu toții un pelerinaj la Jasna Gora. A fost foarte frumos pelerinajul mai ales pentru că l-am făcut cu cei din experimentul nostru, dat fiind că atunci era și ultimul cerc Magis. Cu cei din experiment ne-am văzut ceva mai rar după venirea la Chestochowa din cauză că erau foarte mulți oameni, tocmai de aceea revederea cu unii dintre ei a fost mai îmbucurătoare. La Jasna Gora am trăit foarte multe emoții pentru că experimentul a luat sfârșit oarecum mai oficial, dar și pentru că am vizitat icoana Madonei Negre. Pentru mine, asta plus atmosfera generală, spovada și rugatul în sanctuar a fost un moment extrem de important spiritual la Magis pentru care sunt extrem de recunoscătoare.

Zile pline de bucurii, râsete, multe provocări, prietenii, schimburi culturale, Sfânta Treime mereu în centru… Magisul acesta a fost unul extrem de Magis!

13895207_1562394554063784_2024259213344212775_n

La Ziua Mondială a Tinerilor, unde numărul tinerilor a crescut de zece ori, participanții Magis s-au considerat între ei ca un fel de familie. Dacă cineva te vedea cu un tricou sau ecuson, simultan exclamai „Magis!” ca și cum ai revedea un prieten foarte drag (deși probabil nu ai vorbit cu persoana respectivă niciodată la Magisul propriu-zis). Oricum, întâlnirea cu alți participanți nu a fost foarte grea datorită a celor două Magis Cafe, unde aveau loc multe activități în stil ignațian precum examinări seara, adorații, cateheze sau liturghii.

Consider că ZMT cu siguranță nu ar fi fost la fel fără participarea la Magis, care ne-a deschis foarte mult spiritual și ne-a îmbogățit foarte mult, astfel am putut să ne bucurăm mult mai mult de ZMT împreună cu cei 2000 de prieteni noi!

 Adina Doiciar

Exprimaţi-vă opinia