Papa Francescu în rugăciune tăcută la Auschwitz-Birkenau – ANSA

29 iulie 2016.  Vineri, 29 iulie, cea de-a treia zi a călătoriei apostolice a papei Francisc în Polonia este dedicată de pontif îndeosebi momentelor de rugăciune și reculegere într-un loc al suferinței umane extreme, loc al ororii unde au fost comise crime în masă fără egal și fără precedent în istorie: lagărul nazist de la Auschwitz- Birkenau.

Papa atinge în tăcere durerea lumii
Papa Francisc este al treilea pontif care merge asemenea unui pelerin în acest loc al memoriei, al Holocaustului. Ioan Paul al II-lea a mers în 1979, iar Benedict al XVI-lea, în 2006.

Amintim că în acest loc au murit doi sfinți martiri: Maximilian Kolbe și Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, adică Edith Stein, în prezent, la Auschwitz, neexistând  un loc care să o amintească, deoarece călugărița a fost ucisă imediat după sosirea în lagăr, prin sufocare în camera de gazare, corpul fiindu-i ulterior ars.

Pontiful a ales să nu țină un discurs la Auschwitz, dorind să rămână într-o tăcere plină de durere, de compasiune și de lacrimi, în așa-numita piață a apelului, unde erau pronunțate condamnările la moarte și unde persoanele erau ucise, același loc în care sfântul Maximilian Kolbe s-a oferit să moară în locul unei alte persoane care fusese aleasă pentru a fi ucisă.

Într-un recent interviu pentru Radio Vatican, doamna Liliana Segre – care a supraviețuit lagărului nazist de la Auschwitz, unde a fost deportată când avea 13 ani – apreciază alegerea papei Francisc de a vizita în tăcere acest loc, preferând rugăciunile în tăcere și întâlnirea cu un grup de supraviețuitori și, de asemenea, cu un grup de persoane care au primit titlul de „drept între popoare” pentru modul în care s-au implicat, riscând propria viață, pentru salvarea evreilor prigoniți. “Rămânând în tăcere”, a spus Liliana Segre, referindu-se la decizia pontifului, “face lucrul cel mai frumos care se poate face în acel loc, respectând, într-un anumit sens, aspectul subliniat de scriitorul Primo Levi care spunea că “oroare de la Auschwitz nu poate fi descrisă în cuvinte”.

Să ascultăm un fragment din Psalmul 130, “Dintru adâncuri”, rostit de un rabin, în lagărul de concentrare de la Birkenau. Psalmul exprimă speranța în iertarea, milostivirea și răscumpărarea divină și conștiința deplină că doar nădăjduind în Domnul putem afla mântuirea: „Dintru adâncuri strig către tine, Doamne/Doamne, ascultă glasul meu! Pleacă-ți urechea la glasul rugăciunii mele/Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne/Doamne cine ar mai putea sta în fața ta/La tine însă este iertare, și ne temem de tine…”.

Misterul suferinței celor nevinovați și întâlnirea cu misterul Crucii
Programul de vineri după-amiază prevede vizita la Spitalul Universitar de Pediatrie din localitatea Prokocim, situată la 9 km de Cracovia, spital în care se practică medicina pediatrică de avangardă, o vizită fără mult zgomot, cu caracter oarecum privat, rezervată micuților pacienți și părinților acestora, dar și personalului medical care se implică în rezolvarea problemelor de sănătate ale micuților, vizită urmată de rugăciunea Sfântului Părinte în capela spitalului, în fața Preasfântului Sacrament.

Succesiv vizitei făcute micuților pacienți, programul zilei de vineri continuă cu rugăciunea Calea Sfintei Cruci, una din etapele clasice ale Zilei Mondiale a Tinerilor. Cu desfășurare pe extinsa pajiște de la Błonia, meditațiile rugăciunii Via Crucis din Anul Sfânt al Milostivirii îndeamnă la reflecție asupra faptelor de milostenie.

Un moment emoționant și plin de semnificație în contextul actual este recitarea, în cadrul Căii Sfintei Cruci, a rugăciunii „Tatăl nostru” în limba vorbită de Isus – aramaică –  de către tineri irakieni veniți la Ziua Mondială de la Cracovia.

Nu ne-ar ajunge nici zece ediții pentru a reuși să descriem sărbătoarea primei întâlniri a papei Francisc cu tinerii reuniți la Cracovia. Totuși, încercând să sintetizăm la maximum am putea spune că a fost o autentică sărbătoare a credinței creștine, a bucuriei, armoniei și unității în mijlocul diversității ce caracterizează astfel de întâlniri mondiale. După o asemenea ceremonie, nu este posibil ca speranța să nu revină în inimile noastre, în ciuda norilor care se îngrămădesc în prezent pe cerul omenirii.

 

RV/AM

 

Exprimaţi-vă opinia