14 iunie 2016 – Prezentarea Scrisorii „Iuvenescit Ecclesia” – OSS_ROM

14 iunie 2016. În cadrul unei conferințe de presă, a fost prezentată marți, la Sala de Presă a Sfântului Scaun, scrisoarea Iuvenescit Ecclesia a Congregației pentru Doctrina Credinței. Documentul despre relația dintre darurile ierarhice și carismatice pentru viața și misiunea Bisericii este adresat episcopilor Bisericii Catolice. La prezentare au participat card. Gerhard Ludwig Müller, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței; card. Marc Ouellet, prefect al Congregației pentru Episcopi; mons. Piero Coda, membru al Comisiei Teologice Internaționale și profesoara María del Carmen Aparicio Valls, de la Facultatea de Teologie a Universității Gregoriana din Roma.

Darurile ierarhice și darurile carismatice, esențiale pentru viața Bisericii
Darurile ierarhice și darurile carismatice sunt “co-esențiale” pentru viața Bisericii: acesta este punctul central al Scrisorii Iuvenescit Ecclesia (Biserica întinerește), publicată de Congregația pentru Doctrina Credinței. Semnat de cardinalul prefect Gerhard Ludwig Müller și de arhiepiscopul secretar Luis Ladaria, documentul este adresat episcopilor și se oprește asupra relației dintre darurile ierarhice și carismatice pentru viața și misiunea Bisericii”. Primele daruri, cele ierarhice, sunt conferite de sacramentul hirotonirii (episcopale, sacerdotale, diaconale), în vreme ce darurile carismatice sunt distribuite în mod liber de Duhul Sfânt.  Publicarea Scrisorii – datată 15 mai 2016, în solemnitatea Coborârea Duhului Sfânt – a fost dispusă de papa Francisc, în cadrul audienței acordată cardinalului Müller în data de 14 martie.

Conexiunea armonică și complementară, cu ascultare față de Păstori
Documentul se oprește îndeosebi asupra chestiunilor teologice, nu a celor pastorale și practice, care derivă din raportul dintre instituția eclezială și noile mișcări și agregări, insistând asupra conexiunii armonioase și asupra complementarității celor doi subiecți, cu condiția ca “în contextul unei participări rodnice și ordonate” a carismelor la comuniunea Bisericii să nu le autorizeze “să se sustragă de la ascultarea față de ierarhia eclezială”, nici să nu le confere “dreptul la un minister autonom”. În calitate de “daruri esențiale pentru viața și misiunea Bisericii”, carismele autentice trebuie să privească spre “deschiderea misionară, spre necesara ascultare față de Păstori și imanența eclezială”.

Să nu existe opoziție între Biserica instituțională și Biserica Carității
Prin urmare, ar fi o eroare  “opoziția sau juxtapunerea” dintre darurile carismatice și cele ierarhice. De fapt, nu trebuie să existe opoziție între o Biserică “a instituției” și o Biserică “a carismei”, pentru că în Biserică există “și instituțiile esențiale și cele carismatice”, iar “carismele trebuie să se instituționalizeze pentru a avea coerență și continuitate”. În acest fel, ambele dimensiuni “contribuie la a face cunoscut misterul și opera mântuitoare a lui Cristos în lume”.

Dimensiunea carismatică să nu lipsească niciodată din Biserică; necesară maturitatea eclezială
Așadar, noile realități trebuie să ajungă la “maturitatea eclezială” ce necesită deplina lor valorizare și integrare în viața Bisericii, mereu în comuniune cu Păstorii și atente la indicațiile lor. Existența unor noi realități – umple inima Bisericii de “bucurie și gratitudine” –  dar le îndeamnă totodată “să se relaționeze pozitiv cu toate celelalte daruri prezente în viața eclezială” astfel încât “să fie promovate cu generozitate și însoțite cu paternitate vigilentă” de Păstori pentru “a participa la binele Bisericii și la misiunea sa evanghelizatoare”. “Dimensiunea carismatică nu poate lipsi niciodată din viața și misiunea Bisericii”, se citește în document.

Criteriile pentru a discerne carismele autentice
Dar cum recunoaștem un dar carismatic autentic? Scrisoarea Congregației face apel la discernământ, sarcină care este „de competența autorității ecleziastice”, conform criteriilor specifice: să fie instrument de sfințenie în Biserică; să se angajeze în propovăduirea misionară a Evangheliei; să mărturisească pe deplin credința catolică; să mărturisească o comuniune efectivă cu toată Biserica, primind cu disponibilitate loială învățăturile sale doctrinale și pastorale; să accepte cu umilință momentele de încercare în discernământ; să aducă roade spirituale precum caritatea, bucuria și înțelegerea; să privească la dimensiunea socială a evanghelizării, conștienți de faptul că „preocuparea pentru dezvoltarea integrală a celor mai abandonați din societate nu poate lipsi într-o realitate eclezială autentică”.

Recunoașterea juridică după Dreptul canonic
De asemenea, Iuvenescit Ecclesia indică alte două criterii fundamentale de luat în seamă pentru recunoașterea juridică a noilor realități ecleziale, conform normelor stabilite de Dreptul canonic: primul este „respectul particularității carismatice ale grupurilor ecleziale individuale”, evitând astfel „forțările juridice” care „înăbușesc noutatea”. Al doilea criteriu privește „respectul față de organizarea eclezială fundamentală”, favorizând „incluziunea activă a darurilor carismatice în viața Bisericii”, însă evitând ca acestea să fie concepute ca o realitate paralelă, fără o referință ordonată darurilor ierarhice.

Relația dintre Biserica universală și Bisericile particulare este esențială
Documentul Congregației pentru Doctrina Credinței evidențiază, apoi, cum raportul dintre darurile ierarhice și carismatice trebuie să țină cont de „relația constitutivă și esențială dintre Biserica universală și Bisericile particulare”. Prin urmare carismele sunt date pentru întreaga Biserică, dar dinamica lor „nu se poate realiza decât în serviciul unei dieceze concrete”. Și nu numai: ele reprezintă și „o autentică posibilitate” de a trăi și dezvolta vocația creștină a fiecăruia, fie ea căsătoria, celibatul sacerdotal sau slujirea preoțească. Și viața consacrată, de asemenea, „se situează în dimensiunea carismatică a Bisericii”, pentru că spiritualitatea sa poate deveni „o resursă semnificativă” atât pentru credinciosul laic cât și pentru preot, ajutându-i pe amândoi să trăiască o vocație specifică.

A privi la modelul Mariei
În fine, Iuvenescit Ecclesia ne invită să privim la Maria, „Mama Bisericii”, model de „deplină docilitate la acțiunea Duhului Sfânt” și de „limpede umilință”: cu mijlocirea sa, se speră ca „abundentele carisme împărțite de Duhul Sfânt printre credincioși să fie primite în mod docil de aceștia și puse să dea rod în folosul vieții și misiunii Bisericii și pentru binele lumii”.

(rv – A. Mărtinaș – I. Ursuleac)

Exprimaţi-vă opinia