Papa Francisc01.06.2016, Vatican (Catholica) – Cine se roagă cu umilință și conștient de păcatele lui, îi vorbește lui Dumnezeu, a spus Papa Francisc miercuri, în timp ce acela care se roagă cu aroganță și mărindu-se pe sine vorbește oglinzii. „Nu este suficient să ne întrebăm cât ne rugăm, trebuie să ne întrebăm și cum ne rugăm, sau mai bine zis, cum este inima noastră: este important să o examinăm pentru a evalua gândurile, sentimentele, și să extirpăm aroganța și ipocrizia.”

Pontiful și-a concentrat cateheza de la audiența generală din 1 iunie pe parabola vameșului și a fariseului. „Ambii protagoniști urcă la templu ca să se roage, dar acționează în moduri foarte diferite, obținând rezultate opuse”, a spus Sfântul Părinte, amintind că fariseul s-a rugat în picioare, cu multe cuvinte, etalându-și presupusa superioritate. „Tocmai aici este problema: acel fariseu îl roagă pe Dumnezeu, dar de fapt se privește pe sine însuși. Se roagă pe sine însuși! În loc să-l aibă în fața ochilor pe Domnul, are o oglindă. Deși se află în templu, nu simte necesitatea de a se prosterna în fața maiestății lui Dumnezeu; stă în picioare, se simte sigur, ca și cum ar fi el stăpânul templului!”

Papa a întrebat: „Ne putem ruga cu aroganță? Nu. Ne putem ruga cu ipocrizie? Nu. Numai, trebuie să ne rugăm punându-ne în fața lui Dumnezeu așa cum suntem. Nu ca fariseul care se roagă cu aroganță și ipocrizie. Suntem cuprinși de frenezia ritmului zilnic, adesea în voia senzațiilor, năuciți, încurcați. Este necesar să învățăm să regăsim drumul spre inima noastră, să recuperăm valoarea intimității și a tăcerii, pentru că acolo Dumnezeu ne întâlnește și ne vorbește. Fariseul a pornit spre templu, este sigur de sine, dar nu își dă seama că a rătăcit drumul inimii sale.”

La polul opus este fariseul, cu rugăciunea sa scurtă: „‘Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!’ Nimic mai mult. Frumoasă rugăciune! […] Rugăciunea sa este esențială. Acționează ca un umil, sigur numai că este un păcătos care are nevoie de milă. Dacă fariseul nu cerea nimic pentru că avea deja totul, vameșul poate doar să cerșească milostivirea lui Dumnezeu. Și acest lucru este frumos: a cerși milostivirea lui Dumnezeu! Prezentându-se ‘cu mâinile goale’, cu inima goală și recunoscându-se păcătos, vameșul ne arată nouă tuturor condiția necesară pentru a primi iertarea Domnului. La sfârșit chiar el, așa de disprețuit, devine o icoană a adevăratului credincios.”

Pontiful a concluzionat astfel: „Mândria compromite orice acțiune bună, golește rugăciunea, îndepărtează de Dumnezeu și de ceilalți. Dacă Dumnezeu iubește umilința nu este pentru a ne înjosi: umilința este mai curând condiție necesară pentru a fi înălțați de El, așa încât să experimentăm milostivirea care vine să umple golurile noastre. Dacă rugăciunea celui mândru nu ajunge la inima lui Dumnezeu, umilința celui mizerabil o deschide larg. Dumnezeu are o slăbiciune: slăbiciunea față de cei umili. În fața unei inimi umile, Dumnezeu deschide total inima Sa.” Și a adăugat: „Să ne ajute ea, Mama noastră, să ne rugăm cu inimă umilă.”

După cateheză, Papa Francisc a amintit că vineri va fi solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, precum și începutul Jubileului Preoților (3-5 iunie). I-a invitat pe toți ca în luna iunie să se roage Preasfintei Inimi și să sprijine preoții, „pentru ca ei să fie imaginea acelei Inimi pline de milostivire”.

Legături

Exprimaţi-vă opinia