2 iunie 2016. “De la îndepărtare la sărbătoare” este titlul primei cateheze din cadrul reculegerii spirituale ținute de papa Francisc preoților și seminariștilor, în contextul Jubileului Milostivirii dedicat lor, cu desfășurare la Roma, între 1 și 3 iunie.

În introducerea primei din cele trei cateheze, ținută la bazilica Sfântul Ioan în Lateran, catedrala Romei, pontiful a analizat cele două aspecte ale milostivirii. Primul, preponderent feminin, este reprezentat de “iubirea maternă viscerală, care se emoționează în fața fragilității creaturii sale abia născute și o îmbrățișează, punându-i la dispoziție tot ceea ce-i lipsește pentru a putea trăi și crește”. Cel de-al doilea aspect, tipic masculin, este reprezentat de “puternica fidelitate a Tatălui care, mereu, sprijină, iartă și revine pentru a-și pune din nou fiii pe cale”.

Explicând că milostivirea este atât “rodul unui legământ”, motiv pentru care se spune că “Dumnezeu își amintește de legământul său de milostivire”, cât și “act gratuit de bunăvoință și bunătate care izvorăște din adâncul psihologiei noastre”, pontiful a subliniat că milostivirea “se traduce printr-o acțiune externă”.

Propunând spre meditare parabola Tatălui milostiv, din Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 15, papa Francisc și-a început reflecția cu momentul în care fiul risipitor se află în mijlocul porcilor, mâncând roșcove, moment în care acesta este cuprins de dorul casei părintești. “Dorul este un sentiment puternic care este legat de milostivire pentru că [ambele] lărgesc inima. Ne amintesc bunul primar – patria din care provenim – și trezesc în noi speranța de a ne întoarce “, a explicat pontiful. Succesiv, papa Francisc a evidențiat un alt moment ilustrat de parabolă, cel în care Tatăl cel îndurător, văzându-și fiul întors acasă se lasă cuprins de bucuria plină de emoție, organizând o mare sărbătoare pentru a pecetlui momentul.

Sfântul Părinte a propus oprirea asupra sentimentului de demnitate a fiului risipitor, o demnitate îmbibată de rușine, explicând că “dacă facem efortul, cu seninătate, de a ne menține inima între aceste două extreme – demnitate și rușine – fără a lăsa la o parte vreuna din ele, poate că vom fi în măsură să simțim cum bate inima Tatălui nostru”.

În prima cateheză din cadrul reculegerii spirituale dedicată preoților și seminariștilor, papa Francisc s-a oprit și asupra exceselor milostivirii, subliniind că “unicul exces privitor la copleșitoarea milostivire a lui Dumnezeu constă în preaplinul manifestat în primirea și în transmiterea acesteia altora”. “Evanghelia”, a spus, “ne pune la dispoziție numeroase exemple de persoane care exagerează doar cu scopul de a o dobândi”: paraliticul pe care însoțitorii îl coboară prin acoperiș în locul unde Domnul predica; leprosul, care-și lasă tovarășii și pleacă, vestindu-l în gura mare și glorificându-l pe Dumnezeu; femeia cu scurgerea de sânge care, în timiditatea ei, găsește o modalitatea de a se apropia de Isus și a-i atinge marginea hainei, convinsă că se va vindeca….”.

Exemplele pontifului au continuat, culminând cu îndemnul de a ne ruga Psalmul 50, definit un “magnificat al milostivirii”, de a-l rosti “cu acea intimă înflăcărată care aprinde milostivirea: “Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta/ și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea… .”

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia