29.05.2016, Vatican (Catholica) – Duminică, 29 mai, Papa Francisc a celebrat un jubileu special al diaconilor, spunându-le că slujitorul bun este cel care uită de el însuși, lăsându-și la o parte planurile proprii și punându-și viața la dispoziția celor pe care este chemat să îi slujească. Iar evanghelia zilei i-a oferit Papei exemplul a doi servitori: „slujitorul centurionului, care este vindecat de Isus, și centurionul însuși, în slujba împăratului”.

Unul dintre primii pași pentru a deveni un slujitor „bun și fidel” privește disponibilitatea noastră. „Slujitorul învață în fiecare zi să se dezlipească de faptul de a dispune totul pentru sine și de faptul de a dispune de sine așa cum vrea”, a explicat Pontiful. „Se antrenează în fiecare dimineață să își dăruiască viața, să se concentreze că fiecare zi nu va fi a sa, ci va trebui trăită ca o dăruire de sine. De fapt, cel care slujește nu este un păzitor gelos al propriului timp, ba chiar renunță să fie stăpânul propriei zile. Știe că timpul pe care îl trăiește nu îi aparține, ci este un dar pe care îl primește de la Dumnezeu pentru a-l oferi la rândul său: numai așa va aduce rod cu adevărat. Cine slujește nu este sclav al agendei pe care o stabilește, ci, docil cu inima, este disponibil pentru ceea ce nu este programat: gata pentru frate și deschis la neprevăzut, care nu lipsește niciodată și adesea este surpriza zilnică a lui Dumnezeu. Slujitorul este deschis la surpriză, la surprizele zilnice ale lui Dumnezeu.”

Și a continuat: „Slujitorul știe să deschidă ușile timpului său și ale spațiilor sale celui care este aproape de el și chiar celui care bate în afara orarului, cu prețul de a întrerupe ceva ce îi place sau odihna pe care și-o merită. Slujitorul merge dincolo de orare. Mie îmi face rău la inimă când văd un orar, în parohii: ‘de la ora cutare la ora cutare’. Și după aceea? Nu este ușă deschisă, nu este preot, nu este diacon, nu este laic care să îi primească pe oameni… Acest lucru face rău. A merge dincolo de orare: a avea acest curaj, de a neglija orarele. Astfel, dragi diaconi, trăind în disponibilitate, slujirea voastră va fi lipsită de orice răsplată și rodnică din punct de vedere evanghelic.”

Comentând pericopa evanghelică a zilei, Sfântul Părinte a subliniat că centurionul a impresionat prin blândețe. „Și blândețea este una dintre virtuțile diaconilor. Când diaconul este blând, este slujitor și nu joacă ‘imitându-i’ pe preoți, nu, este blând. […] De fapt, Dumnezeu, care este iubire, din iubire ajunge chiar să ne slujească: este răbdător cu noi, binevoitor, mereu gata și bine dispus, suferă datorită greșelilor noastră și caută calea pentru a ne ajuta și a ne face mai buni. Acestea sunt și trăsăturile blânde și smerite ale slujirii creștine, care este imitare a lui Dumnezeu slujindu-i pe ceilalți: primindu-i cu iubire răbdătoare, înțelegându-i fără încetare, făcându-i să se simtă primiți, acasă, în comunitatea eclezială, unde nu este mare cel care comandă, ci acela care slujește.”

Pontiful și-a încheiat predica spunând: „Dragi diaconi, puteți să cereți în fiecare zi acest har în rugăciune, într-o rugăciune în care să prezentați trudele, neprevăzutele, oboselile și speranțele: o rugăciune adevărată, care să ducă viața la Domnul și pe Domnul în viață. Și când slujiți la masa euharistică, acolo veți găsi prezența lui Isus, care vi se dăruiește vouă, pentru ca voi să vă dăruiți altora. Astfel, disponibili în viață, blânzi cu inima și în dialog constant cu Isus, nu vă va fi frică să fiți slujitori ai lui Cristos, să întâlniți și să mângâiați carnea Domnului în săracii de astăzi.”

Exprimaţi-vă opinia