Papa Francisc, la audiența generală de miercuri, 11 mai 2016 – ANSA

11 mai 2016. Parabola tatălui îndurător s-a aflat din nou în centrul catehezei papei Francisc de la audiența generală de miercuri, 11 mai. Printre miile de pelerini prezenți în Piața Sfântul Petru s-a aflat și un grup de credincioși din parohia Moinești, condus de părintele Ludovic Butnășu, din dieceza de Iași.

Continuând șirul tematicilor specifice Anului Sfânt al Milostivirii, pontiful a pus imaginea tatălui îndurător în relație cu necesitatea de a nu ne lăsa doborâți de mâhnire. Analizând comportamentele personajelor din binecunoscuta relatare biblică, Sfântul Părinte a scos în evidență mesajul de speranță al parabolei tatălui îndurător sau a fiului risipitor.

Papa Francisc: “Acest cuvânt a lui Isus ne încurajează să nu disperăm niciodată. Mă gândesc la îngrijorarea atâtor mame și tați care își văd fiii îndepărtându-se și luând-o pe căi periculoase. Mă gândesc la parohi și la catiheți care se întreabă uneori dacă eforturile lor au fost zadarnice. Dar mă gândesc și la cei aflați închisoare, care au impresia că viața lor și-a pierdut rostul; mă gândesc la cei care au făcut alegeri greșite și nu reușesc să întrevadă un viitor; la toți cei înfometați de milostivire și de iertare, care cred că nu sunt vrednici să le dobândească… În orice situație de viață ne-am afla, nu trebuie să uităm că nu încetăm niciodată să fim fiii lui Dumnezeu, fiii unui Tată care ne iubește și care așteaptă să ne întoarcem la el. Chiar și în cea mai oribilă situație de viață, Dumnezeu mă iubește, Dumnezeu vrea să mă îmbrățișeze, Dumnezeu mă așteaptă.”

Pontiful nu s-a oprit doar la protagoniștii care au inspirat cele două titluri ale parabolei, ci s-a referit și la fiul mai mare, cel rămas acasă, care are de asemenea nevoie de milostivirea tatălui. Observând lipsa de bunătate din cuvintele sale, referitoare la gestul de îndurare al tatălui față de fratele mai mic, pontiful a făcut următoarea considerație:

Papa Francisc: “Și fiul mai mare are nevoie de milostivire. Drepții, aceștia care se cred drepți, și ei au nevoie de milostivire. Acest fiu ne reprezintă pe noi când ne întrebăm dacă merită să facem atâtea eforturi pentru a nu primi apoi nimic în schimb. Isus ne amintește că nu se rămâne în casa Tatălui pentru a primi o recompensă, ci în virtutea demnității de fii coresponsabili. Nu este un “comerț” cu Dumnezeu, fiind vorba, în schimb, despre urmarea lui Isus care s-a jertfit pe sine pe cruce, în mod nemăsurat.”

Amintind că logica Tatălui este cea a milostivirii, pontiful a explicat că, după recuperarea fiului mai mic, care fusese pierdut, vine momentul restituirii acestuia fratelui mai mare, întrucât “fără fiul mai mic, fratele mai mare ar înceta să mai fie frate”, bucuria cea mai mare a tatălui constând în a vedea că fiii lui se recunosc între ei ca frați.

Observând că parabola are un final incert, neștiindu-se cum a decis fratele mai mare să se comporte mai departe, Sfântul Părinte a reliefat că parabola tatălui îndurător ne învață că toți avem nevoie să intrăm în casa Tatălui, luând parte la bucuria sa, la sărbătoarea milostivirii și a fraternității, îndemnându-ne să ne deschidem inimile, pentru a fi “milostivi ca Tatăl”.

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia