Papa Francisc, la Sf. Liturghie în Casa ”Sf. Marta” – OSS_ROM


 10 mai 2016. Ascultarea față de Duhul Sfânt i-a făcut pe vestitorii Evangheliei să-și consume viața până la sacrificiu, chiar și în locurile cele mai îndepărtate. Supunerea față de Spiritul Sfânt este caracteristica esențială a fiecărui bărbat și a fiecărei femei care alege să slujească Bisericii mergând în misiune. Asupra acestui aspect a meditat pontiful la omilia Sfintei Liturghii celebrată marți dimineață, în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican.
 Inspirându-se din prima lectură a Liturghiei zilei, luată din Faptele Apostolilor, capitolul 20, pontiful a pus în lumină aspectul principal al chemării de a-l urma pe Isus, și anume imboldul irezistibil de a trăi propria existență pentru Isus, chiar mai mult de “a arde” pentru Domnul.

Fragmentul biblic istorisește despre apostolul Paul care, aflat în acele zile la Milet, trimite după prezbiterii Bisericii, aflați la Efes. Succesiv, întâlnindu-i, le amintește despre caznele îndurate în slujirea, cu umilință a lui Dumnezeu, fără a se sustrage de la nimic ca să vestească cele folositoare, învățând în public și prin case. Referindu-se la ardoarea apostolilor, papa Francisc i-a amintit pe misionarii din toate epocile, care nu s-au dat în lături de la niciun efort și de la niciun risc când predicau cuvântul Domnului.

Papa Francisc: «Acționau sub constrângerea Duhului Sfânt: la chemarea Spiritului Sfânt! Și când mergem în cimitirele din locurile în care au slujit ca misionari și vedem pe pietrele de pe mormintele lor cât erau tineri. Mulți dintre ei au murit înainte de 40 de ani, din cauza bolilor pe care nu erau pregătiți să le suporte. Și-au dat viața de tineri, ‘arzându-și viața’ pentru Cristos. Și cred că în clipa morții, aflați departe de patrie și de familie, de toți cei dragi, și-au spus: ‘A meritat să fac ceea ce am făcut’».

Aprofundând aspectul sacrificiului, ce caracterizează viața misionară, pontiful a pus accentul pe neștiutul spre care se îndreaptă cei care merg în misiune, necunoscut din care nu de puține ori fac parte lanțuri și chinuri, așa cum se întâmplă și în zilele noastre:
«Misionarii noștri, acești eroi ai evanghelizării din prezent. Europa care a umplut de misionari alte continente… Misionari care plecau fără să se mai întoarcă… Cred că este just să-i mulțumim Domnului pentru mărturia lor. Este just ca noi să ne umplem de bucurie pentru existența acestor misionari, ai acestor adevărați mărturisitori. Mă gândesc la ultimele momente din viața lor: cum trebuie să fi fost despărțirea. Asemenea lui Francisc Xaveriu, care a spus: ‘Am părăsit totul dar a meritat?! Atâția anonimi care au plecat, atâția martiri care și-au dat viața pentru răspândirea Evangheliei. Acești misionari sunt gloria noastră. Sunt gloria Bisericii noastre.»

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia