Papa Francisc în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, celebrând Sfânta Liturghie, marți, 19 aprilie 2016. – OSS_ROM


 19 aprilie 2016. “Un creștin care nu se lasă atras de Tatăl spre Isus este asemenea unui orfan”: a spus papa Francisc în omilia Sfintei Liturghii celebrată marți, 19 aprilie, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a evidențiat că o inimă deschisă față de Dumnezeu este capabilă să accepte noutățile aduse de Duhul Sfânt.
 Ne oferă mai multe amănunte colegul nostru Alessandro de Carolis, de la redacția centrală în limba italiană:
Isus înfăptuiește semne miraculoase, rostește cuvinte pe care nimeni nu le mai rostise până atunci și, cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, apare întrebarea: “ești tu Cristos?” Inspirându-se din Evanghelia după sfântul Ioan, capitolul 10, propusă de Liturghia zilei, pontiful se oprește asupra scepticismului de nezdruncinat al iudeilor, despre care Evanghelia relatează că l-au înconjurat pe Isus, spunându-i: ‘Până când ne chinuiești sufletul? Dacă tu ești Cristos, spune-ne deschis!”

Tatăl atrage inimile spre Cristos
Definind acest comportament “orbire a credinței”, pontiful a explicat că apartenența la turma Domnului este un har ce necesită o inimă disponibilă.
Papa: “Oile îmi ascultă vocea; eu le cunosc și ele mă urmează. Eu le dau viața eternă și nu vor fi în veci pierdute și nimeni nu le va smulge din mâinile mele. Aceste oi au studiat pentru a-l putea urma pe Isus și abia apoi au crezut? Nu. ‘Tatăl meu, Cel care mi le-a încredințat este mai mare’. Este chiar Tatăl cel care încredințează oile păstorului. Este Tatăl cel care atrage inimile la Isus.”

Ca niște orfani
Duritatea inimii cărturarilor și fariseilor care văd operele înfăptuite de Isus dar refuză să-l recunoască în El pe Mesia, este ‘o dramă’ care continuă până pe Calvar, după a explicat pontiful. Chiar mai mult, continuă chiar și după Înviere când soldaților care stau de pază la mormânt li se sugerează să spună că au adormit, încât să fie acreditată ipoteza că trupul lui Isus a fost furat de către discipoli. Nici mărturiile în prima persoană privitoare la Învierea lui Isus nu-i mișcă pe cei care refuză să creadă. Consecința acestui fapt este “condiția de orfani”, cauzată de renegarea propriului Tată.
Papa: “Acești învățători ai legii aveau inima închisă, se simțeau proprii patroni, însă, în realitate, erau orfani pentru că nu aveau o relație cu Tatăl. Vorbeau despre Părinții lor – despre Avraam, despre Patriarhi… dar vorbeau despre ei ca despre figuri îndepărtate. În inima lor erau orfani, trăiau condiția de orfani, stare pe care o preferau în locul posibilității de a se lăsa atrași de Tatăl. Aceasta este drama inimii închise ce-i caracterizează.”

Atrage-mă spre Isus
Dimpotrivă, efectele unei inimi deschise față de Tatăl se referă la o convertire autentică. Despre o astfel de inimă se relatează în prima lectură, luată din Faptele Apostolilor, capitolul 11. Este vorba despre Barnaba care, trimis la Antiohia pentru a analiza situația convertirilor, se bucură văzând harul lui Dumnezeu și-i îndeamnă pe toți să rămână în Domnul.
Papa: “Isus ne îndeamnă să-i fim discipoli dar pentru a-l urma trebuie să ne lăsăm atrași de Tatăl spre El. Rugăciunea smerită pe care o putem face în calitate de fii este: ‘Tată, ajută-mă să-l cunoască pe Isus’, iar Tatăl îl va trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne deschide inimile și ne va conduce spre Isus. Un creștin care nu se lasă atras de Tatăl spre Isus este un creștin care trăiește asemenea unui orfan; însă noi avem un Tată, nu suntem orfani.”

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia