Papa Francisc, la audiența generală de miercuri, 6 aprilie 2016 – AFP


 RV 06 apr 2016. “Isus a dus la împlinirea deplină a milostivirii. O milostivire pe care a exprimat-o, a realizat-o și a răspândit-o mereu, în orice moment al vieții sale pământești”, a spus papa Francisc în cateheza audienței generale de miercuri, 6 aprilie, din Piața Sfântul Petru.
 Această primă cateheză de după Duminica Divinei Milostiviri marchează trecerea de la tematica milostivirii divine în Vechiul Testament la reflecția asupra modului în care Isus reprezintă împlinirea deplină a milostivirii divine, pontiful reliefând modalitățile prin care Isus a întrupat milostivirea divină:
“Întâlnind mulțimile, vestind Evanghelia, vindecându-i pe bolnavi, apropiindu-se de cei din urmă, iertându-i pe păcătoși, Isus face vizibilă o iubire deschisă tuturor, fără ca cineva să fie exclus. Deschisă tuturor, fără granițe. O iubire pură, gratuită, absolută. O iubire care atinge punctul culminant în Sacrificiul lui Isus pe cruce. Da, Evanghelia este cu adevărat ‘Evanghelia Milostivirii’ pentru că Isus este Milostivirea!”

Pornind de la momentul botezului, eveniment ce imprimă o orientare decisivă întregii activități publice a Mântuitorului, pontiful a subliniat că, încă de la începutul misiunii sale, Isus s-a manifestat ca fiind compasiune, indicând momentul în care Isus, în Sinagoga din Nazaret, s-a identificat cu profeția lui Isaia, spunând: “Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4, 18/19).

“Tot ceea ce Isus a împlinit după botez a fost împlinirea unui program inițial: să ducă tuturor iubirea lui Dumnezeu care mântuiește. Isus nu a dus ură, nu a dus dușmănie, ci a dus iubire! O iubire mare, o inimă deschisă față de toți, față de noi! O iubire care mântuiește. El a devenit aproapele celor din urmă, făcându-i părtași ai milostivirii lui Dumnezeu care este iertare, bucurie și viață nouă”, a spus Sfântul Părinte îndemnându-ne să ne îndreptăm privirea spre Isus cel răstignit pentru a contempla și mai clar marele mister al acestei iubiri:

“În timp ce moare nevinovat pentru noi păcătoșii, El îl imploră pe Tatăl: ‘Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac’ (Lc 23,34). Pe cruce fiind, Isus încredințează milostivirii Tatălui păcatul lumii: păcatul tuturor; păcatele mele, păcatele tale, păcatele voastre. Și acolo, pe cruce, le prezintă Tatălui (…). Nimeni și nimic nu rămâne exclus de la această rugăciune de sacrificiu a lui Isus. Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne fie teamă să recunoaștem și să mărturisim că suntem păcătoși.”

(rv – A. Mărtinaș)

Exprimaţi-vă opinia