Cardinalul Angelo Amato02.04.2016, Roma (Catholica) – În ajunul sărbătorii Milostivirii Divine, instituită de Papa Ioan Paul al II-lea în 2000 și celebrată în Duminica a doua a Paștelui, este deosebit de actuală amintirea sfinților care au interpretat-o în trăirea lor zilnică. Începând de la sr. Faustina, care a primit de la Cristos secretele devoțiunii față de Milostivirea Divină, până la Maica Tereza de Calcutta, care a făcut-o tangibilă cu gesturile sale de caritate. Vorbește despre aceasta Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, într-un interviu pentru L’Osservatore Romano, din 1 aprilie 2016, apărut pe Ercis.ro în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.

– Milostivirea este numai o atitudine filantropică sau este o dimensiune constitutivă a sfințeniei?

– În cultura creștină, cuvântul milostivire are multe semnificații și poate să indice caritate, bunătate, iertare. Ea include și o multitudine de gesturi pe care tradiția le-a concretizat în 14 comportamente practice, faptele de milostivire trupească și sufletească. Este vorba despre manifestări care încă de la început i-au caracterizat pe adepții lui Cristos, de multe ori în contrast cu o anumită cultură a timpului, care considera compasiunea, mila ca o slăbiciune umană. De exemplu, stoicii o considerau o boală a sufletului, care ar tulbura pacea celui înțelept.

Totuși, trebuie adăugat că aceasta nu îl împiedica pe Cicero să considere milostivirea un semn de înțelepciune „propriu omului bun” și să condamne ca absurdă concepția stoică. Însă milostivirea creștină nu este numai expresie filantropică, ci are rădăcini teologice profunde. Milostiv este calificativul numelui însuși al lui Dumnezeu, așa cum i-a fost revelat lui Moise: „Domnul, Dumnezeu milostiv și îndurător, încet la mânie și bogat în har și în fidelitate”. Această urmă prețioasă a bunătății divine se afirmă pe deplin în revelația neotestamentară a lui Dumnezeu ca iubire. Magnificat-ul Mariei este cântarea milostivirii divine, care din neam în neam rămâne peste cei care se tem de El.

– Cum au interpretat sfinții milostivirea divină?

– Dacă milostivirea este iubirea pasionată a lui Dumnezeu față de creaturile Sale, ea exprimă și caritatea intensă a sfântului față de aproapele. Pentru Toma de Aquino, virtutea milostivirii este în armonie cu dreptatea, fără de care milostivirea ar fi cruzime. În acord cu realitatea biblică, Toma de Aquino afirmă că este propriu lui Dumnezeu să aibă milostivire. Motiv pentru care a fi milostivi înseamnă a ne arăta fii autentici ai lui Dumnezeu: „Fiți milostivi după cum Tatăl vostru ceresc este milostiv”.

Sfinții au parfumat istoria cu balsamul milostivirii. În sărbătoarea ebraică Sukkot – sau sărbătoarea Corturilor – există următorul rit: se leagă patru plante, lămâi, mirt, salcie și palmier. Strânse împreună, mirosul lămâii și al mirtului se transmite și celorlalte două plante neparfumate. Și astfel parfumul se împătrește. Milostivirea, ca parfum de caritate, este efuzivă și supraabundentă. În acest mod parfumul faptelor bune ale sfinților contagiază în mod benefic slăbiciunea și fragilitatea umană.

– Există sfinți marcați în mod deosebit de milostivire?

– Ea atinge transversal pe toți sfinții și califică cel mai bine eroismul lor virtuos. Dacă dorim să dăm câteva nume, aș cita-o de exemplu pe Maica Tereza de Calcutta, care va fi canonizată la 4 septembrie, cunoscută peste tot ca femeia compasiunii imense față de cei săraci, marginalizați, bolnavi, adică toți aceia care sunt numiți rebuturile omenirii. Pentru aceasta a întemeiat Congregația Misionarelor Carității, pentru a mărturisi în concretețea faptelor prezența milostivirii divine în așa-numitele periferii ale lumii.

Maica Tereza a revelat secretul inimii sale milostive într-un colocviu cu un tânăr preot, Angelo Comastri, astăzi Cardinal. Într-o întâlnire întâmplătoare, sora l-a întrebat dintr-o dată: „Câte ore vă rugați în fiecare zi?” Preotul, surprins, se aștepta la o chemare la caritate și la o invitație de a-i iubi mai mult pe săraci. În schimb, Maica îl întreba câte ore se ruga. Apoi, luându-i mâinile într-ale sale, a spus: „Fiul meu, fără Dumnezeu suntem prea săraci pentru a-i putea ajuta pe săraci! Amintește-ți: eu sunt numai o sărmană femeie care se roagă. Rugându-mă, Dumnezeu îmi pune iubirea Sa în inimă și astfel pot să îi iubesc pe săraci. Rugându-mă!”

Pentru ea, milostivirea venea ca ploaia din cer din unirea cu Dumnezeu în rugăciune. După ce a luat premiul Nobel în 1979, când se întorcea de la Oslo, Maica Tereza s-a oprit la Roma. Jurnaliștii s-au îmbulzit să o intervieveze și ea i-a primit cu răbdare, punând în mâna fiecăruia o mică medalie a Neprihănitei. Unui jurnalist care i-a manifestat convingerea că după moartea sa lumea va fi aceeași ca înainte – plină de răutate -, ea a răspuns cu simplitate: „Vedeți, eu nu m-am gândit niciodată că pot să schimb lumea! Am încercat numai să fiu o picătură de apă curată, în care să poată străluci iubirea lui Dumnezeu. Vi se pare puțin?” Apoi, în tăcerea emoționată a jurnaliștilor, a continuat: „Încercați să fiți și dumneavoastră o picătură curată și astfel vom fi în doi. Sunteți căsătorit?” „Da, maică”. „Spuneți-i și soției dumneavoastră, astfel vom fi în trei. Aveți copii?” „Trei copii, maică”. „Spuneți-le și copiilor dumneavoastră, astfel vom fi în șase…” Așadar invita la contagierea benefică a milostivirii.

– Alte exemple?

– S-ar putea cita sfinții din spitale, ca Ioan al lui Dumnezeu, Camil de Lellis, care au făcut din milostivire programul apostolatului lor în favoarea bolnavilor; sfinții carității, ca Vincențiu de Paul, Maximilian Kolbe, Faustina Kowalska; sfinții educatori ai tineretului, ca Ioan Bosco. Aici aș vrea să-l amintesc pe Sf. Ioan Paul al II-lea, Papa care, începând din anul 2000, a celebrat Duminica a II-a a Paștelui ca Duminica Milostivirii Divine. Pontiful, cu Enciclica Dives in misericordia, din 30 noiembrie 1980, a deschis larg fereastra asupra Paradisului, revelându-ne fața Tatălui, bogat în milostivire față de toți.

Însă galeria sfinților maeștri de milostivire nu se oprește la puținii pe care i-am citat. Toți sfinții sunt atinși de milostivirea divină, devenind slujitori ai săi. Toți sunt fii ai Mamei milostivirii, capodoperă a milostivirii divine. Convocând Anul Jubiliar al Milostivirii, Papa Francisc afirmă despre Maria: „A păstrat în inima sa milostivirea divină în sintonie perfectă cu Fiul său, Isus”. Ea este cea care, cu simț matern, îi formează pe credincioși la exercitarea milostivirii, educându-i să o trăiască prin faptele de milostenie trupească și sufletească. În sfârșit, sunt multe congregațiile masculine și feminine marcate de carisma milostivirii. În acest An Jubiliar ele îi răspândesc parfumul în lumea întreabă, mai ales în inimile celor mici și ale atâtor nevoiași din lume.

– La ce folosește canonizarea sfinților?

– Încă din primele secole, Biserica i-a celebrat pe martiri și pe sfinți ca eroi ai Evangheliei, care cu viața lor virtuoasă și mărturia lor martirică au arătat frumusețea urmării lui Isus, primul martir și cel de trei ori sfânt. În această privință, putem aminti că numărul martirilor din primele trei secole oscilează, în mărturiile istoricilor, între zece mii și o sută de mii, chiar dacă nu lipsesc unii care fac să crească mult această ultimă cifră. Nici nu este posibil a fixa cu precizie numărul sfinților canonizați între secolele al III-lea și al VIII-lea pe baza la vox populi sau sensus fidelium sau opinio sanctitatis comună, ținând cont și de faptul că, până în secolul al XIII-lea, era în vigoare canonizarea episcopală.

În orice caz pentru a avea o primă informație cu privire la numărul sfinților, s-ar putea enumera cei prezentați în editio typica din 2001 a Martirologiului roman. După cum se vede, un slujitor al lui Dumnezeu este canonizat datorită fie sfințeniei vieții sale virtuoase fie mărturiei martiriului său. Propunându-l venerației credincioșilor, Biserica afirmă că, fiind prieten al lui Dumnezeu, sfântul devine mijlocitor de haruri și de favoruri cerești pentru credincioșii încă peregrini pe pământ. Sfinții susțin Biserica în lupta sa continuă împotriva răului și, în același timp, oxigenează societatea cu aerul curat al bunătății lor și al carității lor milostive.

Exprimaţi-vă opinia