27.03.2016, Vatican (Catholica) – În timpul Vigiliei pascale, Papa Francisc le-a spus celor prezenți să nu se lase învinși de tristețe în fața dificultăților vieții, ci să fie deschiși speranței, care nu înseamnă absența problemelor ci este un dar de la Dumnezeu atunci când îi permitem să intre în viețile noastre. „Și noi, asemenea lui Petru și femeilor, nu putem afla viață rămânând triști și lipsiți de speranță”, a spus Sfântul Părinte pe 26 martie.

I-a îndemnat pe credincioși să nu stea închiși în ei înșiși, ci în schimb „să îi deschidem Domnului mormintele noastre sigilate, pentru ca Isus să intre și să aducă viață; să aducem la El pietrele ranchiunei și pietroaiele trecutului, bolovanii apăsători ai slăbiciunilor și ai căderilor noastre. El dorește să vină și să ne ia de mână, pentru a ne scoate din chin.” A avertizat că în eliberarea mormântului „prima piatră care trebuie dată la o parte în această noapte: lipsa de speranță, care ne închide în noi înșine. Domnul să ne elibereze de această capcană teribilă, aceea de a fi creștini lipsiți de speranță, care trăiesc ca și cum Domnul nu ar fi înviat, iar centru vieții ar fi problemele noastre.”

Mii de persoane au fost prezente în Bazilica San Pietro pentru Vigilia pascală, celebrată în noaptea dinaintea Paștelui, în anticiparea învierii lui Isus din morți. Vigilia a început în atriumul Bazilicii, cu tradiționala binecuvântare a focului și cu pregătirea candelei pascale. Papa a condus apoi procesiunea cu candela aprinsă, spre altarul principal, continuând de acolo restul Liturghiei. În cursul celebrării a administrat Sacramentele Inițierii Creștine – Botezul, Mirul și Euharistia – la 12 noi veniți în Biserica Catolică, din Italia, Albania, Camerun, Coreea, India și China. Printre botezați s-au aflat Yong Joon Lee, ambasadorul coreean în Italia, și soția sa Hee Kim.

La predică, Papa a amintit că în pasajul evanghelic femeile, negăsind trupul lui Isus să îl ungă, aleargă la discipoli și le spun că au găsit mormântul gol. Petru și ceilalți nu au crezut la început, dar totuși Petru a alergat la mormânt. „Inima lui Petru era cuprinsă de îndoială și de multe gânduri negative: tristețea provocată de moartea Învățătorului iubit și dezamăgirea de a-l fi renegat de trei ori în timpul Pătimirii”, a spus Papa. Totuși, ceva în comportamentul lui Petru s-a schimbat. În loc să stea acolo, cu ai săi, Petru s-a ridicat, refuzând să se lase învins de atmosfera sumbră de după moartea lui Isus. „Nu s-a lăsat cuprins de remușcări, de teamă și de bârfe continue care nu servesc la nimic. L-a căutat pe Isus, nu pe sine însuși. A preferat calea întâlnirii și a încrederii și, așa cum era, s-a ridicat și a alergat spre mormânt, de unde apoi s-a întors «plin de uimire». Acesta a fost începutul ‘învierii’ lui Petru, învierea inimii sale. Fără a ceda în fața tristeții și a obscurității, a făcut loc speranței: a lăsat ca lumina lui Dumnezeu să îi pătrundă în inimă, fără a o sufoca.”

Papa Francisc a subliniat că ne vom confrunta mereu cu probleme, „în jurul nostru și în noi”. Ce este important, a spus el, este să le punem în lumina Domnului Înviat, și „într-un fel ‘să le evanghelizăm’”. Învierea Domnului este „temelia speranței noastre”, a continuat el, clarificând că această speranță „nu înseamnă un simplu optimism, și nici o atitudine psihologică ori un îndemn de încurajare. Speranța creștină este un dar pe care ni-l face Dumnezeu, dacă ieșim din noi înșine și ne deschidem către El.” Este o speranță care nu dezamăgește, fiind primită de la Duhul Sfânt, dar „Mângâietorul nu face ca totul să pară frumos, nu elimină răul cu o baghetă magică, ci revarsă în noi forța vieții, care nu înseamnă lipsa problemelor, ci certitudinea de a fi mereu iubiți și iertați de Cristos, care pentru noi a învins păcatul, moartea și teama.”

Sfântul Părinte a amintit că fiecare persoană, după ce l-a întâlnit pe Isus, este trimisă de El să proclame mesajul pascal, „să izvorască și să învie speranța în inimile împovărate de tristețe, în cei care întâmpină dificultăți în a afla lumina vieții. E mare nevoie de asta în ziua de azi. Uitându-ne pe noi înșine, ca niște slujitori ai speranței plini de bucurie, suntem chemați să-l vestim pe Cel înviat prin viața noastră și prin iubire; altfel nu vom fi decât o structură internațională cu un mare număr de adepți și cu reguli bune, dar incapabili să dăruiască speranța de care lumea este atât de însetată.”

La final Papa a dat un sfat cum ne putem alimenta speranța: amintindu-ne de faptele lui Dumnezeu, referindu-se apoi concret la lecturile zilei. „Să nu uităm cuvântul Său și faptele Sale, altfel ne vom pierde speranța; să ne amintim însă de Domnul, de bunătatea Sa și de cuvintele Sale de viață care ne-au atins; să ni le amintim și să ni le însușim, pentru a fi sentinele ale dimineții care știu să vadă semnele Celui Înviat.” Și a încheiat astfel: „Iubiți frați și surori, Cristos a înviat! Să ne deschidem spre speranță și să pornim la drum; amintirea faptelor și cuvintelor sale să fie o lumină strălucitoare, care să orienteze pașii noștri cu încredere, spre Paștele care nu va avea sfârșit.”

Exprimaţi-vă opinia