17.03.2016, Vatican (Catholica) – Miercuri, 16 martie 2016, Papa Francisc și-a reînnoit apelul în numele a zeci de mii de persoane care se luptă să intre în alte țări, fugind de război și violență, cerându-le liderilor globali „să își deschidă inimile” și porțile pentru migranți și refugiați. „Câți frați ai noștri trăiesc în acest timp o reală și dramatică situație de exil, departe de patria lor, având în ochi molozul caselor lor, în inimă frica și adesea, din păcate, durerea pentru pierderea persoanelor dragi!” Astfel de cazuri ne pot conduce adesea la a ne pune întrebări precum: „Unde este Dumnezeu? Cum este posibil ca atâta suferință să se poată abate asupra bărbaților, femeilor și copiilor nevinovați?”

Papa Francisc a deplâns faptul că migranții și refugiații care fug de violența din țara lor adesea găsesc „porți închise” când încearcă să intre într-o altă țară. Acești oameni suferă din cauza pierderii țării, a lipsei de hrană, și „nu simt primirea. Îmi place mult să văd națiunile, guvernanții care își deschid inima, care își deschid porțile!” Papa Francisc le-a vorbit celor aproape 40.000 de pelerini aflați în Piața San Pietro pentru audiența sa generală. El a continuat cateheza sa despre milostivirea în Scriptură, concentrându-și discursul asupra capitolelor 30-31 din Cartea lui Ieremia, numită „cartea mângâierii”, datorită speranței pe care o anunță profetul.

Pontiful a arătat că în pasajul citit în cadrul audienței, „Ieremia se adresează israeliților care au fost deportați în țară străină și prevestește întoarcerea în patrie. Această întoarcere este semn al iubirii infinite a lui Dumnezeu Tatăl care nu îi abandonează pe fiii Săi, ci se îngrijește de ei și îi salvează. Exilul a fost o experiență devastatoare pentru Israel. Credința a șovăit pentru că în țară străină, fără Templu, fără cult, după ce au văzut țara distrusă, era dificil să continue să creadă în bunătatea Domnului.” Papa a explicat că și noi experimentăm un fel de exil atunci când „singurătatea, suferința, moartea ne fac să credem că am fost abandonați de Dumnezeu”.

Răspunsul pe care îl dă însă profetul Ieremia este acela că „poporul exilat va putea să vadă din nou țara sa și să experimenteze milostivirea Domnului. Este marea veste de mângâiere: Dumnezeu nu este absent nici astăzi în aceste situații dramatice, Dumnezeu este aproape, și face lucrări mari de mântuire pentru cel care se încrede în El. Nu trebuie să cedăm disperării, ci să continuăm să fim siguri că binele învinge răul și că Domnul va șterge orice lacrimă și ne va elibera de orice frică.”

„Domnul este fidel, nu abandonează dezolării. Dumnezeu iubește cu o iubire fără sfârșit, pe care nici măcar păcatul nu o poate frâna, și grație Lui inima omului se umple de bucurie și de mângâiere… În bucurie și în recunoștință, cei exilați se vor întoarce în Sion, urcând pe muntele sfânt spre casa lui Dumnezeu și astfel vor putea să înalțe din nou imnuri și rugăciuni către Domnul care i-a eliberat. Această întoarcere la Ierusalim și la bunurile sale este descrisă cu un verb care literalmente înseamnă ‘a curge, a se scurge’. Poporul este văzut, într-o mișcare paradoxală, ca un fluviu umflat care curge spre înălțimea Sionului, urcând spre vârful muntelui. O imagine îndrăzneață pentru a spune cât de mare este milostivirea Domnului!”

„Psalmul ne spune că atunci când s-au întors în patrie gura li s-a umplut de zâmbet; este o bucurie atât de mare! Este darul pe care Domnul vrea să îl ofere și fiecăruia dintre noi, cu iertarea Sa care convertește și reconciliază. Profetul Ieremia ne-a dat vestea, prezentând întoarcerea exilaților ca un mare simbol al mângâierii date inimii care se convertește. Domnul Isus, la rândul Său, a dus la împlinire acest mesaj al profetului. Adevărata și radicala întoarcere din exil și lumina întăritoare după întunericul crizei de credință se realizează la Paști, în experiența deplină și definitivă a iubirii lui Dumnezeu, iubire milostivă care dăruiește bucurie, pace și viață veșnică.”

Exprimaţi-vă opinia