Papa Francisc, salutând participanții de toate vârstele la cateheza audienței generale în Piața Sfântul Petru. – OSS_ROM


 RV 16 mar 2016. “Domnul este fidel, nu ne abandonează dezolării. Dumnezeu ne iubește cu o iubire infinită pe care nici păcatul nu o poate opri”. Aceste cuvinte inspirate din capitolele 30 și 31 ale Cărții profetului Ieremia, supranumite “cartea consolării” fac parte din cateheza papei Francisc de miercuri, 16 martie, dedicată temei “Milostivire și consolare”.
 Continuând șirul catehezelor din Anul Sfânt al Milostivirii, papa Francisc a ales să ne vorbească despre mesajul de consolare al lui Dumnezeu, singurul în măsură să mângâie pe deplin și să deschidă inima celor deznădăjduiți către speranță.

Explicând că profetul Ieremia se adresează izraeliților care au fost deportați în ținut străin, prevestindu-le întoarcerea în patrie, pontiful a pus accentul pe semnificația revenirii în patrie a celor surghiuniți:
Papa: “Această revenire este semn al iubirii infinite avute de Dumnezeu Tatăl față de fiii Săi pe care nu-i abandonează niciodată, ci se îngrijește de ei și îi mântuiește. Exilul a fost o experiență devastatoare pentru Israel. Credința lor se clătinase, căci se aflau în pământ străin, fără templu, fără a-i putea aduce închinare lui Dumnezeu; după ce-și văzuse patria distrusă, era dificil pentru ei să continue să creadă în bunătatea Domnului.”

Propunând o lectură actualizată a așa-numitei “cărți a consolării”, a profetului Ieremia, Sfântul Părinte s-a referit la starea de suferință și la sentimentul de a fi abandonați de Dumnezeu, prin care putem trece pe parcursul existenței noastre:
Papa: “Și noi putem trăi câteodată un soi de exil, când singurătatea, suferința, moartea ne fac să credem că am fost abandonați de Dumnezeu. Câți nu sunt oare frații noștri care trăiesc în acest moment o situație de exil dramatică și reală, departe de patria lor, având încă în fața ochilor imaginea ruinelor propriilor case, purtând în inimă frica și, din păcate, durerea pentru pierderea persoanelor dragi. În astfel de cazuri, cineva s-ar putea întreba: ‘Unde este Dumnezeu? Cum este posibil ca atâta suferință să se abată asupra atâtor bărbați, femei și copii nevinovați?’ Și, când încearcă să intre, în câte o parte li se închide poarta. Și rămân acolo, la graniță, pentru că multe porți și multe inimi sunt închise. Migranții din prezent care suferă de frig, de foame , care nu pot intra, nu simt primirea. Sunt bucuros când aflu că națiuni, guvernanți deschid inimile, deschid porțile.”

În cateheza dedicată milostivirii și consolării, pontiful s-a referit la visul mângâietor al întoarcerii în patrie, exprimat în capitolul 31 al Cărții profetului Ieremia, prin cuvintele: “Și ei vor veni și-n numele Sionului se vor veseli. Și vor veni la bunătățile Domnului, la pământul grâului și al vinului și al poamelor și al vitelor și al oilor; și fi-va sufletul lor ca un pom roditor, iar ei nu vor mai fi flămânzi”.

După ce ținutul pe care poporul izraelit a trebuit să-l abandoneze a fost întărit și consolat de Dumnezeu, cei întorși în patrie primesc viață de la un izvor care îi irigă în mod gratuit, dăruindu-le rodnicia. Acesta este momentul în care profetul vestește plinătatea bucuriei, proclamând în numele Domnului: “… plânsul lor în bucurie îl voi preschimba și veseli îi voi face” (Ier 31,13).

“Consolarea este darul pe care Domnul vrea să-l facă fiecăruia dintre noi, grație iertării sale care convertește și împacă”, a spus Sfântul Părinte la încheierea catehezei, atrăgând atenția asupra faptului că: “Revenirea autentică și totală din exil este lumina mângâietoare de după întunericul crizei de credință, ce se împlinește în experiența plină și definitivă a iubirii lui Dumnezeu, iubire milostivă dătătoare de bucurie, de pace și viață eternă.”
Primiți acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul audienței generale, a cărei cateheză a fost dedicată de pontif temei “Milostivire și consolare”.

Deosebit de semnificative, la această audiență, saluturile adresate de Sfântul Părinte pelerinilor din diferite țări și regiuni. Referindu-se la pelerinii de limba arabă, în special la cei din Orientul Mijlociu, Pontiful a scos în evidență faptul că experiențele frecvente de exil și expatriere, de suferință și persecuție, ne fac uneori să punem la îndoială până și bunătatea lui Dumnezeu și iubirea sa față de noi. Cu toate acestea, a spus papa Francisc, aceste îndoieli ”se risipesc în fața adevărului că Dumnezeu este credincios și își îndeplinește promisiunile sale” pentru cei care, sperând împotriva oricărei speranțe, așteaptă cu încredere ”zorii milostivirii lui Dumnezeu”, pe care întunericul și nedreptatea nu o vor birui niciodată.

Adresându-se credincioșilor din Polonia, Sfântul Părinte și-a exprimat apropierea sa spirituală față de tinerii din Cracovia, reuniți în aceste zile la Tauron Arena pentru a trăi împreună evenimentul jubiliar intitulat ”Tinerii și Milostivirea”.

Papa Francisc: ”Dragi prieteni, trecând pragul Porții Sfinte a Milostivirii, celebrând sacramentul pocăinței și adunându-vă împreună în adorația Preasfântului Sacrament și în meditația despre Bunul samaritean, urmați-l pe Cristos cel milostiv pentru ca, primindu-i pe cei de o vârstă cu voi la apropiata Zi mondială a tineretului, să fiți mărturisitorii săi autentici!”.

În fine, nelipsitul salut de la încheierea audienței generale adresat tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți:
Papa Francisc: ”Mâine vom celebra comemorarea Sfântului Patriciu, apostolul Irlandei. Vigoarea sa spirituală să vă stimuleze pe voi, dragi tineri, să fiți coerenți cu credința voastră. Încrederea sa în Cristos mântuitorul să vă sprijine pe voi, dragi bolnavi, în momentele de mare dificultate, iar dăruirea sa misionară să vă amintească vouă, dragi soți recent căsătoriți, importanța educației creștine a fiilor!”.

RV / A. Mărtinaș – A. Dancă

Exprimaţi-vă opinia