Trei ani cu papa Francisc: pontificatul milostivirii – L’Osservatore Romano


12 martie 2016. Trei ani cu papa Francisc, trei ani de pontificat însoțiți de Milostivirea lui Dumnezeu, de nemăsurata iubire divină despre care Sfântul Părinte a dat mărturie cu diferite prilejuri, de la evenimentele transmise în mondoviziune – precum discursul la sediul Organizației Națiunilor Unite sau inițierea Jubileului – până la cele mai rezervate, ascunse de privirea  teleobiectivelor, precum întâlnirile cu deținuții sau cu persoanele dependente de droguri.

La împlinirea a trei ani de la alegerea cardinalului Jorge Mario Bergoglio la Catedra lui Petru, în data de 13 martie 2013, colegul nostru Alexandru Gisotti revine asupra unor momente, discursuri și imagini din ultimele 12 luni, legate între ele prin firul milostivirii.

“Numele lui Dumnezeu este milostivire”, a subliniat în numeroase rânduri papa Francisc, referința la milostivire fiind o constantă încă de la începutul pontificatului: să ne gândim, de pildă, la stema pontificală, la reflecția care a însoțit prima rugăciune “Angelus” de după alegerea sa la Scaunul lui Petru. Cuvântul milostivire este unul dintre cele mai frecvent folosite în omiliile Sfintelor Liturghii celebrate la Casa Sfânta Marta. Toate aceste referințe reprezentau de fapt semnale ce anunțau evenimentul ce avea să urmeze: stabilirea Jubileului extraordinar al Milostivirii:

“Am decis să stabilesc un jubileu extraordinar care să aibă în centru milostivirea lui Dumnezeu. Va fi un An Sfânt al Milostivirii pe care vrem să-l trăim în lumina cuvântului Domnului: ‘Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv’ (Lc 6,36)”, anunța papa Francisc la 13 martie 2015, în bazilica “Sfântul Petru”, la împlinea a doi ani de când fusese ales pe scaunul lui Petru.

Un Jubileu care începe de la periferie: Poarta Sfântă de la Bangui
„Sunt convins că toată Biserica, ce are atâta nevoie să primească milostivire, pentru că suntem păcătoşi, va putea găsi în acest Jubileu bucuria pentru a redescoperi şi a face rodnică milostivirea lui Dumnezeu, cu care toţi suntem chemaţi să dăm mângâiere fiecărui bărbat şi fiecărei femei din timpul nostru”. Astfel s-a exprimat Papa Francisc, la 13 martie 2015, după ce a anunțat în cadrul celebrării penitențiale din Postul Mare, că se va celebra un Jubileu extraordinar centrat pe milostivire. Pontiful l-a descris ca pe un jubileu răspândit, catolic în sensul propriu al cuvântului, un jubileu “universal”, așadar nu doar roman. Pentru a sublinia dimensiunea universală a Jubileului, papa Francisc nu a deschis prima Poartă Sfântă la bazilica Sfântul Petru, ci la catedrala din Bangui, capitala unei dintre cele mai sărace țări de pe pământ. Astfel, periferia devine centru:

“Bangui devine capitala spirituală a lumii. Anul Sfânt al Milostivirii sosește înainte pe acest continent. Un continent care suferă de mai mulți ani din cauza războiului și a urii, a neînțelegerii și a lipsei de pace. Pe acest continent suferind mai sunt și alte țări care trec prin crucea războiului. Bangui devine capitala spirituală a rugăciunii pentru a implora Milostivirea Tatălui. Noi toți cerem pace, milostivire, reconciliere, iertare și iubire. Pentru Bangui, pentru toată Republica Centrafricană, pentru lumea întreagă, pentru țările care suferă din cauza războiului, cerem pace! Și toți împreună cerem iubire și pace…”, a spus Sfântul Părinte duminică, 29 noiembrie 2015, în cadrul Sfintei Liturghii, când a deschis Poarta Sfântă a Anului Sfânt al Milostivirii pentru Biserica locală, la Catedrala din Bangui, capitala țării africane.

A privi la familiile de azi cu privirea milostivă a lui Dumnezeu
Cuvântul milostivire devine protagonist în conversațiile comune dintre credincioși, ajungând și în rețelele de socializare, unde se afirmă printre temele cele mai frecvente din sfera comunicației digitale. Rolul de catalizator este îndeplinit, desigur, de magisteriul Papei care își trage seva din milostivirea divină, pentru a o restitui mai apoi prin intermediul a numeroase roade. În acest sens, un exemplu elocvent este oferit de discursul pronunțat de papa Francisc la încheierea Sinodului Familiei:

“Experienţa Sinodului ne-a făcut să înţelegem şi mai bine că adevăraţii apărători ai doctrinei nu sunt cei care apără litera ci spiritul, nu ideile ci pe om; nu formulele ci gratuitatea iubirii lui Dumnezeu şi a iertării sale”. Şi probabil cu această conştiinţă reînnoită aş merge în întâmpinarea Anului Jubiliar al Milostivirii cu inima în sărbătoare, având certitudinea că celebrez o reconciliere şi având speranţa că semăn în jurul meu seminţe de milostivire”, a spus Sfântul Părinte în discursul din 24 octombrie, de la încheierea Sinodului dedicat Familiei.

De la diplomația milostivirii la istorica întâlnire cu Kiril
Datorită papei Francisc, milostivirea a devenit și codul inedit al unei diplomații lansate de pontif pentru rezolvarea unor conflicte, inițierea unor dinamici de pace și facilitarea întâlnirii dintre persoane care de mult nu-și mai strânseseră mâinile. Gândul se îndreaptă imediat către Cuba și Republica Centrafricană unde, prin vizita sa curajoasă, papa Francisc a semănat semințe de reconciliere ce aveau să rodească în zilele succesive întoarcerii sale la Roma.

Semnul cel mai extraordinar al milostivirii divine, o adevărată surpriză divină în acest al treilea an de pontificat este întâlnirea cu patriarhul ortodox Kiril, întâlnirea a doi frați întru Cristos, cum va spune pontiful însuși, prin cuvinte emoționante, la câteva ore după ce avionul l-a dus din Cuba în Mexic.

“M-am simțit în fața unui frate și el mi-a spus același lucru. Doi Episcopi care vorbesc despre situațiile din Bisericile lor, despre situațiile din lume, despre războaie care riscă acum să nu mai fie atât ‘pe bucăți’, ci să implice tot; despre situațiile ortodoxiei, despre apropiatul sinod panortodox. Am simțit o bucurie interioară care era chiar de la Domnul”, a spus Sfântul Părinte vorbind cu jurnaliștii în avion, în călătoria dintre Cuba și Mexic.

“Nu” războiului. Papa în apărarea omului și a Creației
Dacă am privi la milostivire ca la o partitură am fi impresionați de diferitele registre utilizate de papa Francisc: plin de duioșie și primitor în îmbrățișarea față de cei mai nevoiași, dur și usturător în denunțarea răului. Nu ne pot lăsa indiferenți cuvintele adresate negustorilor de arme, celor care îi strivesc pe cei mai slabi pentru a-și urma propriile interese:

“Domnul rostește și cuvântul: ‘Blestemați’! Tot El a spus: ‘Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’ Însă, cei care organizează războiul, care alimentează conflictele armate sunt blestemați, delincvenți”, a spus pontiful în cadrul omiliei Sfintei Liturghii, celebrată în Capela Casei Sfânta Marta, la 19 noiembrie 2015.

Al treilea an de pontificat al papei Francisc este legat și de enciclica Laudato si’, care se inserează în țesutul Doctrinei Sociale, indicând necesitatea urgentă de a ne îngriji de planeta Pământ, chemată “Casa noastră comună”. O dată în plus, papa Francisc lărgește orizontul de reflecție și, contrar acelora care definesc acest document ca fiind dominant ‘ecologic’, evidențiază că protejarea mediului și apărarea umanității sunt fețe ale aceleiași medalii.

“Această ‘casă’ a noastră se ruinează și aceasta le dăunează tuturor oamenilor, mai ales celor săraci. Apelul meu este la responsabilitate, pe baza îndatoririi pe care Dumnezeu a dat-o ființei umane în creație: ”să lucreze și să păzească” acea ”grădină” în care a fost pusă (cf Gen 2,15). Îi îndemn pe toți oamenii să primească cu inimă deschisă acest document, care se situează pe linia doctrinei sociale a Bisericii”, a atras atenția papa Francisc la cateheza audienței generale din 17 iunie 2015.

Criticile la adresa papei Francisc. Idei comuniste? Dacă-i necesar vă recit crezul
Pontiful a cerut ca acest document să fie primit ‘cu inimă deschisă’, însă nu au lipsit criticile chiar și în mediile catolice. Unii întrevăd în magisteriul papei Francisc o excesivă concentrare asupra temelor privind sărăcia și marginalizarea, ajungând chiar să-l definească un ‘papă comunist’. Papa Francisc le amintește acestor critici că iubirea față de cei săraci se află în centrul Evangheliei, nefiind o invenție a comunismului. Fără a renunța la folosirea armei ironiei a spus:

“Gândirea mea cu privire la necesitatea protejării Creației, exprimată în  Laudato si’  și asupra imperialismului economic fac parte din învățătura socială a Bisericii. Și, dacă este necesar ca eu să recit Crezul sunt dispus să o fac”, a spus papa Francisc în cadrul conferinței de presă din avion, în călătoria apostolică spre Statele Unite ale Americii, din 23 septembrie 2015.

Ca și în primii doi ani de pontificat, dar de fapt ca pe întreaga perioadă în care a păstorit suflete, papa Francisc a continuat să fie megafonul celor cu voce slabă, pentru a le face auzite problemele. Cu privirea îndreptată permanent spre numeroasele persoane constrânse să fugă de războaie și foamete, pontiful a cerut neîncetat să se construiască punți în loc să fie înălțate ziduri. El a dat exemplu în privința ospitalității față de cel străin prin găzduirea, în Vatican, a două familii de refugiați. Apropierea papei este simțită de șomeri, de femei victime ale traficului de persoane, de mișcările populare care luptă pentru pământ, locuințe, locuri de muncă. Sfântul Părinte a condamnat în mod repetat cercul vicios general de cultura debarasării, care-i înlătură pe cei vârstnici și încuie ușa de primire noilor vieți. “Avortul” – a atras atenția pontiful – “nu este un rău minor. Este o crimă. Înseamnă a elimina pe cineva pentru a salva pe altcineva. Este ceea ce face mafia”.

Și tocmai într-un ținut îngenuncheat din cauza criminalității, precum cartierul Scampia, din Napoli, pontiful a denunțat cu forță morbul corupției.

 

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia