
Mântuirea nu este „cum credem noi că este”. Isus simte disprețul cărturarilor și al fariseilor care căutau mântuirea în studierea cazuisticii morale și în numeroase precepte, oamenii neavând însă încredere în ei. „[După cum] nu aveau încredere în saducei, care căutau mântuirea în compromisurile cu lumea, cu Imperiul… unii căutau mântuirea prin înțelegeri la nivel clerical, alții prin aranjamente la nivel politic. Însă poporul avea intuiție și nu credea; da, credea în Isus, pentru că vorbea cu autoritate. Însă de ce erau mâniați [cărturarii și fariseii]? Pentru că, în imaginația noastră, mântuirea trebuie să vină de la ceva măreț; crezând că pot fi mântuiți de cei puternici, cei care au forță, bani, putere. Indignarea lor provenea din neînțelegerea faptului că mântuirea vine doar de la cei mărunți și de la simplitatea celor ce țin de Dumnezeu.”
„Când Isus propune calea mântuirii”, a continuat Papa, „nu vorbește niciodată despre lucruri mărețe, ci despre aspecte mărunte”. „Coloanele Evangheliei”, despre care se citește în Evanghelie, „sunt Fericirile și Judecata Finală”. „Aspectele mici… Când cineva caută mântuirea și speranța nu în putere, nici în aranjamente, nici în negocieri, ci răspunzând exigențelor Fericirilor din Evanghelie, se întâmplă să indigneze pe mulți. Ca pregătire pentru Sărbătoarea Învierii Domnului, vă îndemn să citiți Fericirile și criteriile Judecății Finale, din capitolul 25 al Evangheliei după Sfântul Matei. Ne va face bine să rezervăm puțin timp Fericirilor și Judecății Finale, fiind atenți la ceea ce se întâmplă în sufletul nostru și, dacă există ceva care ne indignează, să îi cerem Domnului harul de a înțelege că drumul unic al mântuirii este ‘nebunia Crucii’, reprezentată de smerenia Fiului lui Dumnezeu.”