RV 26 Feb 2016 „Actul de caritate nu este doar o pomană pentru spălarea conștiinței, ci include un sentiment de iubire față de celălalt”, a spus papa Francisc la audiența cu participanții la Congresul Internațional „Iubirea nu încetează niciodată. Perspective la zece ani de la Enciclica «Deus caritas est»”, organizat de Consiliul Pontifical „Cor Unum”. Audiența a avut loc astăzi, 26 februarie 2016, în Sala Clementină a Palatului Apostolic din Vatican.

Sfântul Părinte Francisc a spus că Enciclica „Deus caritas est” a papei emerit Benedict al XVI-lea „tratează o temă care ne permite să reluăm toată istoria Bisericii, care este și o poveste de iubire. Este o poveste de iubire primită de la Dumnezeu, care trebuie dusă lumii”. De fapt, actul de caritate nu este doar o pomană pentru spălarea conștiinței, ci include un sentiment de „iubire față de celălalt” (Evangelii gaudium, 199), pe care îl consideră egal cu sine. Caritatea stă așadar în centrul vieții Bisericii și este chiar inima ei, după cum spunea sfânta Teresa a Pruncului Isus.

Făcând o paralelă între tema congresului și Anul Milostivirii, Suveranul Pontif a spus:

„Anul jubiliar pe care îl trăim este și o ocazie pentru a ne întoarce la această inimă vie a vieții și mărturiei noastre, la centrul mărturiei credinței: «Dumnezeu este iubire» (1In 4,8). Dumnezeu nu are doar dorința și capacitatea de a iubi. Dumnezeu este iubire, iubirea este existența și natura Sa. El este unic, dar nu este solitar, nu poate sta singur, nu se poate închide în Sine, deoarece este comuniune, iubire, iar iubirea se împărtășește și se difuzează prin natura sa. Astfel Dumnezeu îl asociază pe om vieții sale de iubire și, chiar dacă omul se îndepărtează de El, Dumnezeu nu rămâne departe ci îi merge în întâmpinare. Această venire în întâmpinare, culminată în întruparea Fiului, este milostivirea sa, este modul Său de a-și arăta, față de noi păcătoșii, chipul său care ne privește și are grijă de noi. Caritatea și milostivirea sunt atât de strâns legate deoarece sunt modul de a fi și de a acționa al lui Dumnezeu: identitatea Sa și numele Său”.

Revenind la enciclică și analizând conținutul ei, papa Francisc a remarcat două aspecte.

„Primul aspect pe care enciclica ni-l amintește este chiar chipul lui Dumnezeu. Cine este Dumnezeu pe care în Cristos îl putem întâlni, și cât de fidelă și de neîntrecut este iubirea sa: «Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi» (In 15,13). Fiecare formă de caritate, solidaritate și împărtășire este doar o rază a acelei iubiri a lui Dumnezeu. El, fără a obosi vreodată, revarsă iubirea Sa asupra noastră, iar noi suntem chemați să devenim mărturisitori ai acestei iubiri în lume. Pentru acest lucru trebuie să ne uităm la iubirea divină ca la o busolă care ghidează viața noastră. Doar «dacă rămânem în iubirea Sa» (In 15, 9) vom ști să-l înțelegem și să-l iubim pe cel care trăiește lângă noi”.

Vorbind despre Enciclica „Deus caritas est” și raportul ei cu Biserica, Sfântul Părinte spune:

„Enciclica, și este al doilea aspect pe care aș dori să îl subliniez, ne amintește că iubirea trebuie să se oglindească tot mai mult în viața Bisericii. Aș dori ca fiecare din Biserică, orice instituție, orice activitate să reveleze faptul că Dumnezeu iubește omul. Misiunea pe care organizațiile noastre de caritate o desfășoară este foarte importantă, deoarece apropie multe persoane sărace de o viață mai demnă, mai umană, lucru mai necesar ca niciodată. Dar această misiune este atât de importantă pentru că nu prin cuvinte, ci cu iubire concretă fiecare om se poate simți iubit de Tatăl și este destinat vieții veșnice cu Dumnezeu. Doresc să le mulțumesc tuturor celor care se implică zilnic în această misiune, care îl privește pe fiecare creștin.

(rv – I. Ursuleac)

 

Exprimaţi-vă opinia