18.02.2016, Ciudad Juarez (Catholica) – În orașul Juarez de la granița Mexic-SUA, Papa Francisc le-a spus sutelor de mii de persoane prezente să îi ceară lui Dumnezeu „darul lacrimilor” pentru suferința celorlalți, în special din cauza migrației forțate. Sfântul Părinte a celebrat Liturghia în 17 februarie 2016 pe Stadionul Benito Juárez, și și-a inspirat predica din lectura zilei din cartea lui Iona, în care Dumnezeu îi cere profetului să meargă și să îi convertească pe niniviteni, a căror cetate „se autodistrugea, rod al asupririi și al degradării, al violenței și al nedreptății. Marea capitală avea zilele numărate, pentru că nu era sustenabilă violența generată în ea însăși.”

Domnul îl trimite pe Iona ca mesager al Său. „Mergi și vestește că s-au obișnuit așa de mult cu degradarea încât au pierdut sensibilitatea în fața durerii. Mergi și spune-le că nedreptatea a pus stăpânire pe privirea lor. Pentru aceasta Iona pleacă! Dumnezeu îl trimite să scoată în evidență ceea ce se întâmplă, îl trimită să trezească un popor beat de sine însuși. Și în acest text ne aflăm în fața misterului milostivirii divine. Milostivirea alungă mereu răutatea, luând foarte în serios ființa umană. Face mereu apel la bunătatea fiecărei persoane, chiar dacă este adormită, anesteziată… Milostivirea se apropie de fiecare situație pentru a o transforma din interior… Se apropie și invită la convertire, invită la căință. Milostivirea intră mereu în rău pentru a-l transforma.”

„Regele a ascultat, locuitorii cetății au reacționat și s-a decretat căința. Milostivirea lui Dumnezeu a intrat în inimă revelând și manifestând ceea ce este certitudinea noastră și speranța noastră: există mereu posibilitatea de a ne schimba, avem timp pentru a reacționa și a transforma, a modifica și a schimba, a converti ceea ce ne distruge ca popor, ceea ce ne degradează ca umanitate. Milostivirea ne încurajează să privim prezentul și să avem încredere în ceea ce este sănătos și bun ascuns în fiecare inimă. Milostivirea lui Dumnezeu este scutul nostru și tăria noastră.”

Chemarea lui Iona a găsit „bărbați și femei capabili să se căiască, să plângă. Să plângă pentru nedreptate, să plângă pentru degradare, să plângă pentru asuprire. Sunt lacrimile care pot deschide calea spre transformare; sunt lacrimile care pot să înmoaie inima, sunt lacrimile care pot să purifice privirea și să ajute la vederea vârtejului de păcat în care de multe ori suntem cufundați. Sunt lacrimile care reușesc să sensibilizeze privirea și atitudinea împietrită și în special adormită în fața suferinței celorlalți. Sunt lacrimile care pot genera o ruptură capabilă să ne deschidă la convertire.”

„În acest An al Milostivirii, doresc cu voi, în acest loc, să implorăm milostivirea divină, doresc să cer cu voi darul lacrimilor, darul convertirii… Să cerem de la Dumnezeul să putem avea inima deschisă ca ninivitenii la apelul Său în fața suferinței atâtor bărbați și femei. Să nu mai fie moarte și exploatare! Există mereu timp pentru a schimba, există mereu o cale de ieșire și există mereu o oportunitate, există mereu timp pentru a implora milostivirea Tatălui… Știu despre munca atâtor organizații din societatea civilă în favoarea drepturilor migranților. Știu și despre munca desfășurată de atâtea călugărițe, de călugări și preoți, de laici care se dedică în însoțirea și în apărarea vieții. Cu viața lor sunt profeți ai milostivirii, sunt inima înțelegătoare și picioarele însoțitoare ale Bisericii care își deschide brațele și susține.”

Exprimaţi-vă opinia