18.02.2016, Juarez (Catholica) – În ultima sa zi în Mexic, Papa Francisc a vizitat un oraș cunoscut pentru violență și activitate cu droguri, întâlnindu-se cu deținuții la o închisoare, pentru a le transmite mesajul că indiferent care sunt regretele lor, nu este niciodată prea târziu să o ia de la început. „Împreună cu voi doresc să reafirm încă o dată încrederea la care Isus ne încurajează: milostivirea care îi îmbrățișează pe toți și în toate colțurile pământului. Nu există loc unde milostivirea Sa să nu poată ajunge, nu există spațiu nici persoană pe care ea să nu poată să le atingă”, a spus Papa în 17 februarie 2016.

Pontiful a mers în Ciudad Juarez, care se află la granița cu orașul american El Paso, Texas, în ultima zi din vizita sa din perioada 12-17 februarie în Mexic, prima călătorie internațională făcută de el în timpul Jubileului Milostivirii. Oprirea lui în acest oraș este semnificativă, atât pentru că orașul este cunoscut pentru gravele probleme cu cartelurile de droguri și cu violența, cât și pentru numărul mare de imigranți fără documente din Mexic și din America Centrală care trec zilnic în Statele Unite pe la granița Juarez-El Paso, căutând adesea să scape de violența din țările lor de origine.

Pontiful le-a spus prizonierilor că chiar dacă poate ei au ales această cale, există încă speranța că ei și societatea se pot schimba. A indicat Jubileul în desfășurare al Milostivirii, spunând că faptul de a-l celebra cu ei este o aducere aminte a „drumului urgent pe care trebuie să îl întreprindem pentru a rupe cercurile vicioase ale violenței și delicvenței”. „Deja am pierdut multe decenii gândind și crezând că totul se rezolvă izolând, separând, încarcerând, eliminând problemele din jur, crezând că aceste mijloace rezolvă într-adevăr problemele. Am uitat să ne concentrăm asupra a ceea ce trebuie să fie adevărata noastră preocupare: viața persoanelor; viața lor, cea a familiilor lor, cea a celor care au suferit și ei din cauza acestui cerc vicios al violenței.”

Papa a spus că închisorile spun adesea ceva despre societatea în care se găsesc ele. „În multe cazuri sunt un simptom al tăcerii, al omisiunilor provocate de cultura rebutului. Sunt un simptom al unei culturi care a încetat să parieze pe viață; al unei societăți care, puțin câte puțin, i-a abandonat pe fiii săi. Milostivirea ne amintește că reinserarea nu începe aici, între acești pereți, ci începe înainte, ‘afară’, pe străzile orașului. Reinserarea sau reabilitarea începe creând un sistem pe care l-am putea numi de sănătate socială, adică o societate care încearcă să nu se îmbolnăvească poluând relațiile în cartier, în școli, în piețe, în locuințe, în tot spectrul social.”

„Preocuparea lui Isus față de cei înfometați, însetați, fără adăpost sau deținuți” a exprimat milostivirea Tatălui, „și ea devine un imperativ moral pentru toată societatea care dorește să dispună de condițiile necesare pentru o conviețuire mai bună. În capacitatea unei societăți de a-i include pe săracii săi, pe bolnavii săi sau pe deținuții săi se află posibilitatea de a putea vindeca rănile lor și de a fi constructori ai unei conviețuiri bune. Reinserarea socială începe cu frecvența la școală a tuturor copiilor noștri și cu o muncă demnă pentru familiile lor, creând spații publice pentru timpul liber și pentru recreere, abilitând instanțele de participare civică, serviciile sanitare, accesul la serviciile de bază, pentru a numi numai câteva măsuri.”

Papa Francisc a spus că a celebra Jubileul Milostivirii înseamnă „a nu fi prizonieri ai trecutului”, ci mai degrabă „a deschide poarta viitorului” și a crede că schimbarea este posibilă. „Știm că nu putem să ne întoarcem înapoi, știm că ceea ce este făcut este făcut; de aceea am dorit să celebrez cu voi Jubileul Milostivirii, pentru ca să fie clar că aceasta nu înseamnă că nu există o posibilitate de a scrie o nouă istorie, o nouă istorie de acum înainte… Ați cunoscut forța durerii și a păcatului; nu uitați că aveți la dispoziție și forța învierii, forța milostivirii divine care face noi toate lucrurile.”

„Acum vă poate reveni partea cea mai dură, cea mai dificilă, însă, pentru ca să poată fi aceea care să genereze un rod mai mare, angajați-vă încă de aici dinăuntru să răsturnați situațiile care generează o altă excludere. Vorbiți cu cei dragi ai voștri, povestiți-le experiența voastră, ajutați să se frâneze cercul vicios al violenței și al excluderii. Cine a suferit profund durerea și, am putea spune, ‘a experimentat iadul’, poate să devină un profet în societate. Lucrați pentru ca această societate care folosește și aruncă oamenii să nu continue să secere victime”. Papa și-a încheiat discursul invitând la un moment de rugăciune în tăcere, ca „să putem lărgi inima pentru a putea ierta societatea care nu a știut să ne ajute și care de atâtea ori ne-a împins să comitem greșeli. Fiecare să îi ceară lui Dumnezeu, din intimitatea inimii, ca să ne ajute să credem în milostivirea Sa.”

Exprimaţi-vă opinia