18.02.2016, Juarez (Catholica) – Vorbindu-le muncitorilor în orașul mexican Juarez miercuri, 17 februarie 2016, Papa Francisc a evidențiat câteva domenii cheie pe care să se concentreze atenția în lupta împotriva „vârtejului traficului de droguri și al violenței”. „Unul dintre cele mai mari flageluri la care sunt expuși tinerii este lipsa de oportunități de instruire și de muncă sustenabilă și rentabilă care să le permită să facă proiecte; și acest lucru generează în multe cazuri situații de sărăcie, de marginalizare. Și această sărăcie și această marginalizare sunt terenul cel mai favorabil pentru a cădea în vârtejul traficului de droguri și al violenței.”

Papa Francisc s-a întâlnit cu muncitorii în orașul care se află la granița cu SUA și care este o destinație importantă pentru mii de imigranți din Mexic și America Centrală care doresc să intre în State. Ultima oprire a Pontifului din călătoria sa în Mexic a fost semnificativă datorită diferenței puternice între stadiile economice ale celor două țări care se află de-o parte și de alta a graniței. Înainte de a le vorbi muncitorilor, Papa a ascultat mărturiile unui cuplu de soți muncitori și a unui om de afaceri de nivel înalt. Daisy Flores Gamez și soțul ei, Jesus Varela Arturo Gurrola, și-au exprimat îngrijorarea că problemele economice fac să le fie tot mai dificilă viața de familie și grija pentru copiii lor. Ei au mai spus că, în opinia lor, declinul și conflictul de valori se datorează absenței părinților de acasă.

Pontiful l-a ascultat și pe Juan Pablo Castanon, președintele național al Consiliului de Coordonare a Afacerilor, care a împărtășit îngrijorări cu privire la sărăcie și șomaj și a subliniat importanța dezvoltării tehnologiei, fără a-i permite însă să ia locul oamenilor. În discursul său, Papa a subliniat două cuvinte: „dialog” și „întâlnire”. „Războaiele se generează, puțin câte puțin, datorită muțeniei și datorită lipsei de întâlnire. Desigur, nu este suficient a dialoga și a se întâlni, dar astăzi nu putem să ne permitem luxul de a tăia orice posibilitate de întâlnire, orice posibilitate de discuție, de confruntare, de căutare. Este unicul mod pe care-l avem pentru a putea construi ziua de mâine, pentru a țese relații durabile”.

„Din păcate, timpul în care trăim a impus paradigma utilității economice ca principiu al relațiilor personale”. Mentalitatea dominantă urmărește profitul „cu orice preț și în mod imediat. Nu numai că provoacă pierderea dimensiunii etice a firmelor, ci uită că investiția cea mai bună care se poate face este aceea în oameni, în persoane, în familii. Cea mai bună investiție este aceea de a crea oportunități. Mentalitatea dominantă pune fluxul de persoane în slujba fluxurilor de capital provocând în multe cazuri exploatarea angajaților ca obiecte de folosi și de aruncat și de rebutat”.

„Nu sunt puține cazurile în care propunerile doctrinei sociale a Bisericii sunt puse în discuție spunând: ‘Aceștia pretind să fim organizații de binefacere sau să transformăm firmele noastre în instituții filantropice’… Singura pretenție pe care o are doctrina socială a Bisericii este aceea de a acorda atenție integrității persoanelor și structurilor sociale. De fiecare dată când, din diferite motive, aceasta este amenințată, sau redusă la un bun de consum, doctrina socială a Bisericii va fi o voce profetică ce îi va ajuta pe toți să nu se piardă în marea seducătoare a ambiției. De fiecare dată când integritatea unei persoane este încălcată, întreaga societate într-un fel începe să se deterioreze… Fiecare sector are obligația de a se preocupa de binele tuturor; toți suntem în aceeași barcă.”

„Ce anume vrea să lase Mexicul copiilor săi?”, a întrebat Pontiful. „Vrea să lase o amintire de exploatare, de salarii nepotrivite, de sâcâieli la locul de muncă, sau de trafic de muncă sclavă? Sau vrea să lase cultura amintirii muncii demne, a unui acoperiș frumos și a pământului pentru a munci? Cei trei ‘T’: Trabajo, Techo y Tierra [muncă, acoperiș și pământ]. În ce cultură dorim să vedem nașterea acelora care vor veni după noi? Ce atmosferă vor respira? Un aer viciat de corupție, de violență, de nesiguranță și de neîncredere sau, dimpotrivă, un aer în măsură să genereze – este cuvântul-cheie – alternative, să genereze reînnoire și schimbare? A genera înseamnă a fi împreună-creatori cu Dumnezeu.”

„Știu că proiectul nu este ușor, dar știu că este mai rău a lăsa viitorul în mâinile corupției, ale brutalității, ale lipsei de egalitate. Știu că de atâtea ori nu este ușor a duce toate părțile la tratative, dar știu că este mai rău și se ajunge să se facă daune mai multe cu lipsa de tratative și lipsa de evaluare… Știu că nu este ușor a putea să fie toți de acord într-o lume tot mai competitivă, dar este mai rău a lăsa ca lumea competitivă să determine destinul popoarelor. Sclavi. Câștigul și capitalul nu sunt bunuri mai presus de om, ci sunt în slujba binelui comun. Și atunci când binele comun este redus în slujba profitului și capitalul este unicul câștig posibil, aceasta are un nume: se numește excludere… Vă invit să visați Mexicul pe care îl merită copiii voștri… un Mexic care să știe să recunoască în celălalt demnitatea de fiu al lui Dumnezeu.”

Exprimaţi-vă opinia