Papa Francisc16.02.2016, Chiapas (Catholica) – În cadrul culturii rebutului de astăzi, tinerii sunt anesteziați împotriva dorinței pentru o lume mai bună, a spus Papa Francisc luni, 15 februarie 2016, celebrând Sfânta Liturghie în regiunea Chiapas din Mexic. „În multe moduri și în multe forme s-a voit să se reducă la tăcere și să se șteargă această dorință, în multe moduri au încercat să ne anestezieze sufletul, în multe forme au pretins să trimită în letargie și să adoarmă viața copiilor și tinerilor noștri cu insinuarea că nimic nu se poate schimba sau că sunt vise imposibile.”

„Expuși la o cultură care încearcă să suprime toate bogățiile, caracteristicile și diversitățile culturale, urmărind o lume omogenă, au nevoie – acești tineri – ca să nu se piardă înțelepciunea bătrânilor lor!” Liturghia din 15 februarie a fost celebrată la centrul sportiv municipal San Cristóbal de las Casas, cu reprezentanții comunităților indigene din Chiapas, marcând începutul celei de-a treia zile întregi a Papei Francisc în Mexic. El și-a centrat predica pe Psalmul din Liturghia zilei: „Legea Domnului este desăvârșită, înviorează sufletul”.

Legea la care se referă este aceea dată de Moise poporului lui Israel – care a îndurat sclavia, suferința și opresiunea – pentru a-l ajuta „să trăiască în libertatea la care a fost chemat”, a explicat Pontiful. „Și acolo se manifestă fața Dumnezeului nostru, fața Tatălui care suferă în fața durerii, a maltratării, a nedreptății în viața fiilor Săi, și Cuvântul Său, legea Sa devenea simbol de libertate, simbol de bucurie, de înțelepciune și de lumină.” Papa Francisc a observat că experiențele poporului lui Israel au avut ecou într-o rugăciune din Popol Vuh, o lucrare avându-și originea în regiunea muntoasă din Guatemala: „Zorii au ajuns deasupra triburilor reunite. Fața pământului a fost imediat vindecată de soare”.

„În această expresie există o dorință de a trăi în libertate, o dorință care are gustul țării promise, unde oprimarea, maltratarea și degradarea să nu fie monedă obișnuită. În inima omului și în amintirea multora dintre popoarele noastre este înscrisă dorința după un pământ, după un timp în care disprețul să fie depășit de fraternitate, nedreptatea să fie învinsă de solidaritate și violența să fie ștearsă de pace. Tatăl nostru nu numai că împărtășește această dorință: El însuși a trezit-o și o trezește dăruindu-ni-l pe Fiul Său Isus Cristos. În El găsim solidaritatea Tatălui care merge alături de noi. În El vedem cum acea lege desăvârșită ia trup, ia chip, ia istorie pentru a însoți și a susține poporul său; se face Cale, se face Adevăr, se face Viață pentru ca întunericul să nu aibă ultimul cuvânt și zorile să nu înceteze să vină asupra vieții fiilor Săi.”

În fața încercărilor de a reduce la tăcere această dorință, „și creația știe să-și ridice glasul. Această soră protestează pentru răul pe care i-l provocăm, din cauza folosirii iresponsabile și a abuzului de bunurile pe care Dumnezeu le-a pus în ea… Violența care există în inima umană rănită de păcat se manifestă și în simptomele de boală pe care le simțim în sol, în apă, în aer și în ființele vii. Pentru aceasta, printre săracii cei mai abandonați și maltratați este pământul nostru asuprit și devastat… Provocarea ambientală pe care o trăim și rădăcinile sale umane ne ating pe toți și ne interpelează. Nu mai putem să ne prefacem că nu este nimic în fața uneia dintre cele mai mari crize ambientale din istorie.”

„În aceasta voi aveți multe să ne învățați, să învățați omenirea. Popoarele voastre, așa cum au recunoscut Episcopii din America Latină, știu să se relaționeze armonios cu natura, pe care o respectă ca ‘izvor de hrană, casă comună și altar al împărtășirii umane’. Totuși, de multe ori, în mod sistematic și structural, popoarele voastre au fost neînțelese și excluse din societate. Unii au considerat inferioare valorile lor, cultura lor, tradițiile lor. Alții, vrăjiți de putere, de bani și de legile pieței, le-au despuiat de pământurile lor sau au realizat lucrări care le poluau. Ce tristețe! Cât de bine ne-ar face nouă tuturor să facem o examinare a conștiinței și să învățăm să spunem: iertare! Iertare, fraților!… Lumea de astăzi, cuprinsă de pragmatism, are nevoie să reînvețe valoarea gratuității!”

Exprimaţi-vă opinia