Papa Francisc, la Sfânta Liturghie din 6 ianuarie 2016, solemnitatea Epifaniei Domnului – REUTERS

RV 06 ian 2016. Misiunea Bisericii este să răsfrângă asupra lumii lumina lui Cristos și să scoată la suprafață dorul de Dumnezeu din fiecare om: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată miercuri, 6 ianuarie 2016, solemnitatea Epifaniei Domnului, în bazilica Sfântul Petru. După cântarea Evangheliei în limba latină, un slujitor al altarului a anunțat solemn data Paștelui și sărbătorile centrale din jurul misterului pascal urmând calendarul roman sau latin. Două familii cu copii au adus în procesiune darurile euharistice. Intențiile de la Rugăciunea credincioșilor au fost exprimate în franceză, singaleză, swahili, chineză și kurdă.

Pornind de la lecturile biblice ale Sfintei Liturghii, papa Francisc a remarcat că îndemnul adresat odinioară Ierusalimului de profetul Isaia este astăzi adresat Bisericii și fiecăruia dintre creștini: ”Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (Is 60,1). Lumina ta, spune profetul, este gloria Domnului.
Pp. Francisc: «Biserica nu se poate amăgi că strălucește cu o lumină proprie, nu poate. O amintește printr-o frumoasă expresie Sfântul Ambroziu, folosind luna ca metaforă a Bisericii și spune astfel: ”Într-adevăr, asemenea lunii este Biserica: (…) strălucește nu cu o lumină proprie, dar cu cea a lui Cristos. Își trage splendoarea ei din Soarele dreptății, astfel încât poate să spună: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Hexameron IV, 8,32)».

”Cristos”, a continuat papa Francisc, ”este adevărata lumină care luminează și în măsura în care Biserica rămâne ancorată în El, în măsura în care se lasă luminată de El, reușește să lumineze viața persoanelor și a popoarelor. De aceea Sfinții Părinți recunoșteau în Biserică așa numitul «mysterium lunae».
Pp. Francisc: «Avem nevoie de această lumină care vine de Sus ca să corespundem de o manieră coerentă la vocația pe care am primit-o. A vesti Evanghelia nu este o opțiune printre celelalte pe care o putem face, nu este nici o meserie. Pentru Biserică, a fi misionară nu înseamnă a face prozelitism; pentru Biserică, a fi misionară înseamnă a exprima însăși natura ei, aceea de a fi luminată de Dumnezeu și a reflecta lumina sa. Aceasta este slujirea ei. Nu există altă cale. Misiunea este vocația ei: a răsfrânge lumina lui Cristos, este slujirea ei. Câte persoane așteaptă de la noi acest angajament misionar în această privință, pentru că au nevoie de Cristos, au nevoie să cunoască chipul Tatălui».

Referindu-se la pagina Evangheliei în care se vorbește de Craii de la Răsărit, Sfântul Părinte a spus că ei sunt ”mărturia vie a faptului că semințele de adevăr sunt prezente pretutindeni, pentru că sunt darul Creatorului care îi cheamă pe toți să-l recunoască drept Tată bun și credincios”. Ei îi reprezintă pe oamenii din orice parte a pământului care sunt primiți în casa lui Dumnezeu pentru că ”înaintea lui Isus nu mai există nicio dezbinare de rasă, limbă și cultură: în acel Copil, întreaga umanitate își află unitatea”.
Pp. Francisc: «Biserica are îndatorirea de a recunoaște și de a face să iasă la suprafață în mod tot mai limpede dorul de Dumnezeu pe care fiecare îl are în sine. Aceasta este slujirea Bisericii, cu lumina pe care o reflectă: să scoată la suprafață dorul de Dumnezeu pe care fiecare îl are în sine. Asemenea Magilor atâtea persoane, chiar și în timpurile noastre, trăiesc cu inima neliniștită care continuă să caute fără a găsi răspunsuri sigure; este neliniștea Duhului Sfânt care se mișcă în inimi. Sunt și ei în căutarea stelei care arată drumul către Betleem».

Dacă multe erau stelele de pe cerul din vremea Magilor, ei au urmărit, totuși, una diferită, una nouă, care pentru ei avea o strălucire mai mare. ”Ei au scrutat îndelung marea carte a cerului ca să afle un răspuns la întrebările lor, aveau inima neliniștită, și în sfârșit lumina răsărise. Steaua aceea i-a schimbat. I-a făcut să uite interesele de fiecare zi și au pornit numaidecât la drum. Au ascultat glasul care înăuntrul lor îi mâna să urmeze lumina aceea – este glasul Duhului Sfânt care lucrează în toți oamenii – iar lumina i-a călăuzit până l-au aflat pe regele iudeilor într-o casă săracă din Betleem”.

Toate acestea, a subliniat papa Francisc la predică, au pentru noi valoare de învățătură drept care e necesar ca fiecare să se întrebe la rândul său: ”unde este regele nou-născut al iudeilor? Am văzut steaua lui la răsărit și am venit să ne închinăm lui” (Mt 2,2). Suntem îndemnați, mai ales într-un timp ca al nostru, să pornim în căutarea semnelor pe care Dumnezeu le oferă, știind că solicită efortul nostru ca să le descifrăm și să înțelegem astfel voința sa. Suntem interpelați să mergem la Betleem ca să-l aflăm pe Prunc și pe Mama sa”.
Pp. Francisc: «Să urmăm lumina pe care Dumnezeu ne-o oferă, una foarte plăpândă! Imnul din Breviar spune poetic că Magii ”lumen requirunt lumine”, cu ajutorul luminii au aflat lumina, acea lumină foarte mică. Este lumina care se degajă de pe chipul lui Cristos, plin de milostivire și fidelitate. Și, o dată ajunși înaintea Lui, să ne închinăm din toată inima și să-i aducem darurile noastre: libertatea noastră, inteligența noastră, iubirea noastră».

”Adevărata înțelepciune”, a încheiat Sfântul Părinte, ”se ascunde pe chipul acestui Prunc. Aici, în simplitatea de la Betleem, se află sinteza vieții Bisericii. Aici este izvorul acelei lumini care îi atrage la sine pe toți oamenii din lume și orientează mersul popoarelor pe calea păcii”.

La rugăciunea ”Angelus”, recitată împreună cu credincioșii din Piața Sfântul Petru, papa Francisc a revenit la semnificația teologică și pastorală a sărbătorii Epifaniei Domnului, care se arată tuturor popoarelor.

”În noaptea de Crăciun Isus s-a arătat păstorilor, oameni smeriți și disprețuiți; ei au fost primii care au adus un pic de căldură în peștera rece de la Betleem. Acum ajung Magii din țări îndepărtate, atrași la rândul lor în mod misterios de Pruncul acela. Păstorii și Magii sunt foarte diferiți unii de alții, dar au ceva în comun: cerul. Păstorii de la Betleem au mers în grabă să-l vadă pe Isus nu pentru că ar fi fost deosebit de buni, ci pentru că vegheau pe timpul nopții și, ridicându-și ochii spre cer, au văzut un semn, au auzit mesajul acestuia și l-au urmat. La fel au făcut și Magii: scrutau cerurile, au văzut o nouă stea, au interpretat semnul și au pornit la drum. Păstorii și Magii ne învață că pentru a-l întâlni pe Isus este necesar să ne ridicăm ochii spre cer, să nu fim aplecați spre noi înșine ci să avem inima și mintea deschisă la orizontul lui Dumnezeu, care mereu ne ia prin surprindere, ca să primim mesajele sale și să răspundem cu repeziciune și generozitate”.
Pp. Francisc: «Magii, ”când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare” (Mt 2,10). Și pentru noi este o mare mângâiere când vedem steaua, când ne simțim călăuziți și nu abandonați destinului nostru. Iar steaua este Evanghelia, Cuvântul Domnului, după cum spune psalmul: ”Făclie pentru pașii mei este cuvântul tău, lumină pentru cărările mele” (119,105). Această lumină ne conduce la Cristos. Fără a asculta Evanghelia, nu este cu putință să-l întâlnești!».

După rugăciunea ”Angelus”, Sfântul Părinte și-a îndreptat atenția și urările spre creștinii răsăriteni:
Pp. Francisc: «Astăzi ne exprimăm apropierea noastră spirituală față de frații și surorile din Răsăritul creștin, catolici și ortodocși, mulți dintre care celebrează mâine (7 ianuarie 2016 – n.r.) Nașterea Domnului. Să ajungă și la ei urările noastre de pace și bine».

Înainte de a saluta pelerinii prezenți și participanții la tradiționalele procesiuni folclorice și inițiativele de caritate prilejuite de sărbătoarea Epifaniei, papa Francisc a menționat o importantă festivitate:
Pp. Francisc: «Amintim și faptul că Epifania este ”Ziua mondială a copilăriei misionare”. Este sărbătoarea copiilor care, prin rugăciunile și renunțările lor, îi ajută pe ceilalți copii mai săraci, făcându-se misionari și mărturisitori de fraternitate și împărțire cu ceilalți».

Primiți și Binecuvântarea Apostolică invocată de papa Francisc miercuri, în solemnitatea Epifaniei Domnului, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia