Mitropolitul melkit de Aleppo: Sunt trist

Publicatla 26 December 2015
Mitropolitul Jean-Clément Jeanbart de Aleppo24.12.2015, Aleppo (Catholica) – Este un timp al bucuriei pentru majoritatea creștinilor. Din păcate nu pentru toți. Mitropolitul Jean-Clément Jeanbart de Aleppo, Siria, din Biserica Catolică Melkită, a scris un mesaj impresionant în care transmite durerea pe care o simte în aceste zile de sărbătoare. „Simt puternic impulsul de a scrie, de a vă scrie Dvs, dragi prieten, câteva rânduri, rugându-vă să acceptați să fiți părtași la ceea ce mă supără, la parte din suferința mea. Sunt trist și am nevoie să simt că îmi sunteți aproape, pentru a mă întări, pentru a mă încuraja în rugăciunea ca Noul Născut să îmi umple inima tristă cu căldura prezenței Sale strălucitoare, izvor a toată speranța și eliberarea!”

Și prelatul își împărtășește apoi motivele de tristețe, din care cităm câteva: „Sunt trist că un număr mare de creștini își părăsesc țara ce a fost a lor de la nașterea Bisericii, că îi văd plecând peste hotare, în exil, departe de cei dragi și de tot ceea ce le-a permis cândva să trăiască în armonie într-o societate caldă și pașnică ce îi făcea fericiți, mai mult decât ar fi putut fi oriunde altundeva. Sunt trist să fiu martor al continuării acestui război nedrept și feroce, care continuă să semene teroare și nesiguranță pretutindeni, marile națiuni privind indiferent […]. Sunt trist să aflu că 300.000 de oameni și-au pierdut dreptul lor sacru la viață. […] Sunt trist să văd țara noastră distrusă după o perioadă de remarcabilă și bine meritată dezvoltare. Mii de școli sunt închise, nenumărate case distruse, atât de multe spitale avariate […]. Apoi situri arheologice anihilate, precum și biserici care nu mai pot fi folosite, toate martore ale unei istorii lungi și ale unei civilizații străvechi.”

„Sunt trist deoarece nu mai știu ce să spun pentru a-mi încuraja credincioșii, care sunt la capătul puterilor și care, zi de zi, își pierd speranța rămasă”, mai scrie Mitropolitul melkit. Apoi spune că se va ruga Domnului „pentru un dar care să aibă puterea să aducă înapoi zâmbetul pe fețele dragilor noștri credincioși”. „Îi voi cere din toată inima ca, prin nașterea Sa, să nască tandrețe în inimile întărite, prietenie între toți și pace în țara noastră.” Și încheie: „Sunt trist, dragi prieteni, dar nu mă abandonați. Însoțiți-mă cu rugăciunile și cu dragostea voastră. Fie ca acest Crăciun să fie pentru mine un izvor de mângâiere și pentru Dvs un izvor de bucurie și fericire!”

Exprimaţi-vă opinia