În mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii (1 ianuarie), Papa Francisc spune un „nu” răspicat „globalizării indiferenței” față de semeni. „Primul inamic al păcii este indiferența oamenilor față de semeni, generată de refuzul lui Dumnezeu”, a spus Suveranul Pontif.

Crăciunul acestui an ne va aduce în jurul ieslei în care se naște Mântuitorul cu viețile noastre proprii, cu preocupările și bucuriile care s-au adunat în sufletul fiecăruia, în familii, în comunități, între colegi, etc. La acestea se vor adăuga, poate în mod mai puțin conștient, și fricile care par a se acumula în sufletele multora datorită evenimentelor pe care Europa le-a trăit și le trăiește cu multă încordare în ultimele luni: criza migranților, atentatele de la Paris, războiul în curs din Siria, tensiunile mocnite dintre Rusia și Ucraina, etc. Ne îndreptăm din nou către sărbătoarea Nașterii Domnului cu o lume în care violența își face crudul seceriș de vieți omenești și își ia cumplitul tribut al fricii produse de teroarea războiului neconvențional. Din măruntaiele măcinate de teamă se ridică deseori strigăte și întrebări spre cer: „când va veni oare Principele Păcii să ne aducă liniștea și pacea la care tânjește sufletul stresatului om al secolului al XXI-lea?”.

Contemplarea Nașterii lui Isus ne poate aduce nu răspunsuri sub formă de adevăruri încarcerabile în fraze sau raționamente fine sau pompoase, ci experiența păcii. Tăcerea iubitoare în fața ieslei Fiului Mariei, ochi în ochi cu privirea Fiului lui Dumnezeu se poate transforma în liniște lăuntrică. Dumnezeu cel Atotputernic ne privește și anul acesta prin ochii unui copil. Nu e un Dumnezeu care trăsnește, tună și zguduie, care se mânie și-și întinde brațul puternic pentru a elimina orice dușman. Dumnezeu ne privește pe fiecare dintre noi, cu tot ce suntem, calități și defecte, binefaceri și nemernicii, cu ochii blânzi și nevinovați ai unui copil total lipsit de apărare. Și, poate, dacă stăm să ne oglindim în ochișorii aceștia ai Atotputernicului, vom putea descoperi în ei un mesaj: ”Dumnezeu te iubește cu mare tandrețe așa cum ești, dar te visează mai bună, mai bun. Dumnezeu vrea să te ajute să te schimbi, să mai uiți de tine și să te dai altora mai mult. Lasă-l să se folosească de calitățile tale în folosul celor nevoiași în suflet și în trup! Vino doar și cere ca mila sa iubitoare să-ți curețe sufletul și să-ți înmoaie inima! Cere, cu curaj! Nu-ți fie teamă să fii o icoană a bunătății și tandreții lui față te ceilalți. Poate te vor călca în picioare, dar nu-ți vor putea lua pacea!”. Nașterea Fiului Creatorului Universului este semnul viu al faptului că lui Dumnezeu îi pasă de omenire, că suferă și pătimește cu fiecare suferință a fiecărui om, că se face vulnerabil și ușor de ucis cu toți cei lipsiți de apărare… Lacrimile micuțului născut în locul destinat animalelor sunt lacrimile fiecărui om gârbovit de vremuri și lipsit de acoperiș și protecție. Suntem chemați să descoperim că ne cheamă să construim o civilizație a milostivirii, a ospitalității și a altruismului. Suntem chemați, cu o altă expresie a Papei Francisc, la o „revoluție a tandreții”, care să globalizeze nu indiferența ci milostivirea Celui ce se dă pe mâna omului în trupușorul unui prunc.

Să facă bunul Dumnezeu ca fiecare să poată gusta din această pace a contemplației în fața ieslei și, cu siguranță, indiferența și frica față de semenii noștri, indiferent de temperament sau culoare, se va estompa, lăsând în urmă acțiuni demne de oameni pașnici și generoși. Astfel, dinspre Satu Mare se vor răspândi spre lume valuri de pace…

Pr. Iulian Budău SJ (Informația Zilei, Satu-Mare)

Exprimaţi-vă opinia