Papa Francisc, la Sfânta Liturghie în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta, 15 decembrie 2015 – OSS_ROM

15/12/2015 11:51

RV 15 dec 2015Biserica trebuie să fie umilă, săracă și să-și pună încrederea în Domnul: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marți, 15 decembrie 2015, în capela reședinței sale din Casa ”Sfânta Marta”, cu participarea mai multor grupuri de credincioși. Comentând lecturile biblice ale zilei, în cea de-a treia săptămână din Advent (Sof 3,1-2.9-13, Psalmul 33 și Mt 21,28-32), Sfântul Părinte a spus că prima din Fericirile Evangheliei se referă la sărăcie, iar adevăratele bogății ale Bisericii nu sunt banii sau puterea lumească, ci cei săraci.

 În Evanghelia zilei Isus îi dojenește pe mai marii preoților și îi avertizează că până și desfrânatele merg înaintea lor în Împărăția Cerurilor. Pontiful a subliniat existența ispitelor care și astăzi pot să afecteze mărturia Bisericii. În prima lectură, luată din cartea profetului Sofonia, se observă urmările unui popor care devine necurat și răzvrătit datorită neascultării față de Domnul. De aici, întrebarea Sfântului Părinte: cum poate fi credincioasă Domnului Biserica de astăzi? O Biserică vrednică de crezare, a subliniat Papa, trebuie să aibă aceste trei amprente: umilă, săracă și cu încredere în Domnul.
• «O Biserică umilă, care nu se împăunează cu forme de putere și măreție. Umilință nu înseamnă o persoană fără vlagă, slabă, care își dă ochii peste cap. Nu, aceasta nu înseamnă umilință, așa ceva este teatru! Este o prefăcătorie de smerenie. Umilința are primul pas al ei: ”eu sunt păcătos”. Dacă nu ești capabil să-ți spui ție însuți că ești păcătos și că alții sunt mai buni decât tine, nu ești smerit. Primul pas în Biserica smerită este să se simtă păcătoasă. Primul pas pentru noi toți este același. Dacă unul dintre noi are obișnuința de a privi la defectele celuilalt și să bârfească despre ele, nu este umil, se crede judecător al celorlalți».

E necesar să cerem ”harul ca Biserica să fie umilă, ca eu să fiu umil, fiecare dintre noi să fie smerit”. Al doilea pas este sărăcia. Aceasta, a observat Pontiful, este ”prima dintre Fericirile Evangheliei”. Sărac în duh, a reluat, înseamnă a fi ”atașat numai de bogățiile lui Dumnezeu”. Așadar, trebuie spus nu ”unei Biserici care trăiește atașată de bani, care se gândește la bani, care se gândește cum să câștige bani”. ”După cum se știe”, a mai spus papa Francisc, ”într-un locaș de cult al diecezei, pentru a trece prin Poarta Sfântă, spuneau cu naivitate oamenilor că trebuie să facă o ofertă: aceasta nu este Biserica lui Isus, aceasta este Biserica mai marilor preoți, atașată de bani”.
• «Diaconul nostru, diaconul acestei dieceze, Laurențiu, era economul diecezei și atunci când împăratul i-a spus să-i aducă bogățiile diecezei, ca să plătească ceva și astfel să nu fie ucis, el s-a întors avându-i cu sine pe cei săraci. Săracii sunt bogățiile Bisericii. Dacă tu ai o bancă a ta, ești patronul unei bănci dar inima ta este săracă, nu este atașată de bani, aceasta înseamnă întotdeauna slujire. Sărăcia înseamnă această detașare, pentru a-i sluji pe cei nevoiași, pentru a-i sluji pe ceilalți».

Să ne punem această întrebare, a reluat Sfântul Părinte: suntem o Biserică, un popor smerit, sărac? Eu sunt sau nu sărac?”. În fine, al treilea pas al unei Biserici sărace: să-și pună încrederea în Domnul.
• «Unde se află încrederea mea? În putere, în prieteni, în bani? În Domnul! Aceasta este moștenirea pe care Domnul o promite: ”Voi lăsa în mijlocul tău un popor umil şi sărac, care îşi va căuta refugiul în numele Domnului”. Umil, pentru că se simte păcătos; sărac, pentru că inima lui este atașată de bogățiile lui Dumnezeu și dacă are, este pentru a le administra; încrezător în Domnul, pentru că știe că numai Domnul poate garanta un lucru care îi face bine. Într-adevăr, mai marii preoților la care se adresa Isus nu înțelegeau aceste lucruri și Isus a trebuit să le spună că o desfrânată va intra înaintea lor în Împărăția Cerurilor».

În atmosfera de pregătire la sărbătoarea Nașterii Domnului papa Francisc a îndemnat credincioșii să ceară de la Domnul ”o inimă umilă, o inimă săracă și, mai ales, o inimă încrezătoare în Domnul, pentru că Domnul nu dezamăgește niciodată”.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia