femeie muncind în agricultură
Această realitate a comunității române în provincia italiană Ragusa caracterizează teritoriul începând din 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Astăzi comunitatea română care trăiește în provincia Ragusa depășește 7000 de persoane rezidente și se estimează că s-ar putea ajunge la mai mult de 10000 de persoane contabilizându-i și pe cei care nu au rezidență. Un procent însemnat, de 90%, provine din județele Botoșani, Iași și Bacău, care trăiesc în majoritate doar din agricultură. Pentru a economisi cât mai mult din salariul slab, care este între 15 și 25 de euro pe zi, femeile trebuie să își lase restul familiei acasă, acceptând să viețuiască în locuințe dărăpănate, puse la dispoziție de cei care le oferă de muncă. Acestea, de cele mai multe ori, nu respectă condițiile minime pentru locuire, adică apă curentă, lumină sau toalete. Ba mai mult, sunt în mijlocul câmpului, departe de orașe și izolate între ele.
Munca în sere este grea, temperaturile în interiorul lor sunt foarte ridicate, se intră în contact cu produse chimice fără nici un fel de protecție. Sunt puține cazurile în care muncitorilor li se oferă contracte, iar dacă cel puțin în trecut era stabilită întreaga sumă a salariului, în ultimii patru ani, în numele crizei, așa numiții angajatori se limitează doar la plăți săptămânale, fără a mai completa restul cuvenit.
Este clar că vorbim de exploatare prin muncă, la care se adaugă exploatarea sexuală și fenomene de hărțuire, trecând de la conviețuiri forțate până la violuri. Deși acest fenomen este recunoscut, principalele cauze care favorizează aceste probleme nu sunt luate în considerare.
(rv – I. Ursuleac)