09.12.2015, Washington (Catholica) – Înseamnă pur și simplu a compătimi pe cineva sau a „îndulci” regulile? Acum, la începutul Jubileului Milostivirii, teologii catolici reflectează asupra milostivirii și asupra legăturii cu dreptatea. Adevărata milostivire este acțiune, este „a merge și a-i însoți pe oameni acolo unde sunt, în starea lor deplorabilă […] pentru a-i aduce la viață”, a declarat dr. William Mattison, profesor de teologie morală la Universitatea Catolică a Americii, într-un interviu pentru CNA. Starea lor se poate datora păcatului, dar și unei boli fizice sau emoționale, a mai explicat el.

„Atitudinea fundamentală a lui Dumnezeu față de umanitate este milostivirea”, a spus el. „Ne-am înstrăinat de Dumnezeu, în mod comunitar și individual, în păcat”, dar „Dumnezeu nu ne privește cu condescendență ci își trimite Fiul. Nu doar îi pare rău pentru noi, ci vine să vindece oamenii.” Papa Francisc a deschis Jubileul Milostivirii ieri, intrând prin Poarta Sfântă a Bazilicii San Pietro în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, la aniversarea a 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Poarta Sfântă se deschide doar în anii jubiliari – care sunt tot la 25 de ani, sau oricând la proclamările extraordinare. Pelerinii care trec prin Poarta Sfântă pot obține indulgența plenară respectând condițiile obișnuite. În mod excepțional, Sfântul Părinte a cerut Episcopilor să desemneze Porți Sfinte în propriile Dieceze, în mod normal în Catedrale, dar nu numai, astfel ca persoanele să poată celebra Jubileul oriunde pe glob.

„A trece prin Poarta Sfântă înseamnă a descoperi milostivirea infinită a Tatălui, care îi primește pe toți și merge personal să îl întâlnească pe fiecare. Acesta va fi un an în care vom crește în convingerea în milostivirea lui Dumnezeu”, a spus Pontiful la predica din 8 decembrie, dinaintea deschiderii Porții Sfinte. Pelerinajul la o Poartă Sfântă este un act „foarte concret” de participare la milostivirea lui Dumnezeu și în „inima” Anului Milostivirii, a spus dr. Chad Pecknold, profesor de teologie la Universitatea amintită. Tradiția merge secole înapoi, când bisericile și Catedralele erau locurile de refugiu pentru oamenii ce fugeau de violență și de război, a explicat el. „După mine aceasta este doar extinderea spirituală a acelei idei”, a spus el, Catedralele fiind sanctuare fizice și spirituale pentru pelerini. „Tema fundamentală este întoarcerea… întoarcerea în Catedrale.”

Porțile Sfinte devin „porți înspre sfințenie” pentru cei care îndeplinesc toate condițiile pentru indulgența plenară. Nu contează lungimea fizică a pelerinajului, a susținut Pecknold, cât căința adevărată și angajamentul pentru schimbarea propriei vieți. Astfel pelerinajul nu va fi „un fel de atracție turistică”. Sacramentul Spovezii va fi un element cheie al Jubileului Milostivirii. În scrisoarea papală despre Anul Jubiliar, Papa Francisc scria că este important ca pelerinajul la Poarta Sfântă „să fie legat în primul rând și în special de Sacramentul Reconcilierii și de celebrarea Euharistiei, reflectându-se asupra milostivirii”.

Milostivirea este tema centrală a pontificatului actual, a observat dr. Mattison. A fost „tema numărul unu din audiențele și comentariile sale publice din ultimii ani”, a afirmat el. Chiar și metaforele Papei pentru Biserică, văzută ca „mamă” și ca „spital de campanie” pentru păcătoși, sunt imagini ale milostivirii. Dar contrar la ceea ce cred unii, milostivirea nu este „abdicarea de la dreptate”, căci milostivirea și dreptatea lui Dumnezeu vizează același obiectiv: să conducă la o relație corectă. „Dacă cumva copilul mei insistă să nu își trateze mama cu respect, există un timp al milostivirii, dar și un timp pentru a recunoaște lucrurile așa cum sunt și nevoia de pedeapsă”, a spus el. „Pedeapsa nu este în sine un scop. Pedeapsa caută să corecteze voia păcătosului pentru a fi readus în relația corectă.” Dar dacă subiectul se căiește, „milostivirea este calea de urmat” deoarece „țelul a fost atins”.

Oricine poate să participe activ la milostivirea lui Dumnezeu prin Sacramentul Spovezii și prin faptele de milostenie trupești și sufletești. „Dacă dorești să fii parte a istoriei mântuirii, rolul tău în această istorie este să participi la ea, să îți recunoști starea în care te afli și nevoia de milostivirea lui Dumnezeu, dar și să arăți altora milostivire”, a spus el. Găsim aceasta în Evanghelie, când Isus îi învață pe Apostoli să se roage Tatăl nostru. „Ne rugăm ca Dumnezeu milostiv să ne trateze după cum arătăm noi altora milostivirea”, a explicat dr. Mattison. „Și este singura cerere din Rugăciunea domnească în fapt repetată.” Mulți cred că milostivirea trebuie arătată celor mai decăzuți, dar în fapt ea trebuie arătată și față de cei cu care interacționăm zilnic: familie, prieteni, colegi. „Cea mai comună ocazie de a ne iubi dușmanii nu este ISIS”, a spus el, ci atunci când rudele sau colegii de la serviciu ne enervează sau ne frustrează.

Exprimaţi-vă opinia