Fără anestezie. Curajul de a fi fericiţi

Publicatla 5 December 2015

de Lelia MUNTEANU 

Nici un Suveran Pontif n-a vorbit atâta despre fericire, cum o face Francisc, încercând să construiască o relaţie nouă a omului cu Dumnezeu. Un Dumnezeu a cărui singură slăbiciune e dragostea pentru om, “un Dumnezeu care nu Se poate despărţi de noi – aceasta este neputinţa Lui. Noi zicem: Dumnezeu este puternic, poate să facă orice! E adevărat, cu o singură excepţie, aceea că nu poate să Se despartă de noi. În Evanghelia de astăzi, imaginea lui Isus care plânge asupra Ierusalimului ne face să înţelegem această iubire. (<Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea…> – Luca 19, 41-44; <Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie> – Matei 23, 37-38, n.m). Isus a plâns. A plâns asupra Ierusalimului, iar acel plâns cuprinde toată neputinţa lui Dumnezeu: incapacitatea lui de a nu ne iubi, de a se despărţi de noi (…) Dumnezeu nu poate să nu ne iubească.  Aceasta este siguranţa noastră. Pot să resping iubirea Lui, pot să refuz cum a refuzat tâlharul cel bun până în ultima clipă a vieţii sale. Însă acolo îl aştepta iubirea aceea. Cel mai mare răufăcător, cel mai îndârjit blasfemiator este iubit de Dumnezeu cu o bunătate de tată (…). Dumnezeu cel puternic, Creatorul, poate să facă totul: Dumnezeu plânge! În acest plâns al lui Isus asupra Ierusalimului, în acele lacrimi, este toată iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu plânge pentru mine, când eu mă îndepărtez. Dumnezeu plânge pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu plânge pentru cei răi, care comit atâtea rele şi fac atât rău omenirii. El aşteaptă. Nu condamnă, plânge. De ce? Pentru că iubeşte!”.

În dragostea lui Dumnezeu are loc, să se cuibărească, fericirea omului.

“Aveţi curajul să fiţi fericiţi!”, i-a îndemnat Papa Francisc pe tinerii veniţi să-l asculte în Duminica Floriilor. Câteva luni mai tîrziu, în vară, întâlnindu-se cu credincioşii din Paraguay, s-a adresat tot tinerilor: “E important ca voi, să înţelegeţi că fericirea adevărată vine din a lucra pentru o lume mai frăţească. Vine din înţelegerea faptului că fericirea şi plăcerea nu sunt sinonime. Fericirea este exigentă, cere angajament şi strădanie. Sunteţi prea importanţi pentru a fi mulţumiţi trăind sub un fel de anestezie! (…)

Fericirea e un vis care se construieşte”.

sursa: gandul.info

Exprimaţi-vă opinia