Florin formare

În zilele de 21 şi 22 noiembrie 2015, la Centrul “Gaudium et Spes” de la Traian s-au desfăşurat lucrările simpozionului cu tema “Priorităţi în formarea permanentă a persoanelor consacrate de astăzi”. A fost organizat de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi şi de Centrul “Gaudium et Spes”. Tematica a făcut referinţă la formarea continuă a persoanelor consacrate.

În prima zi a dezbaterilor au participat 48 de persoane, iar a doua zi, 31. Lucrările au fost prezentate, în ordine, de PS Florentin Crihălmeanu, pr. Cătălin Emilian OFMConv, sr. Ruth Casey FCJ, pr. Florin Silaghi SJ şi Anca Frona.

Preasfinţitul Petru Gherghel a deschis simpozionul cu o rugăciune şi i-a salutat pe cei prezenţi, subliniind importanţa vieţii consacrate în Biserica locală, mai ales în raport cu importanţa educării familiilor creştine. Recentul Sinod al episcopilor a accentuat această legătură, a amintit Preasfinţitul. Sfântul Părinte papa Francisc ne îndeamnă pe toţi să ne întrebăm ce anume vrea Dumnezeu de la noi, cei consacraţi, astăzi? Suntem chemaţi să fim profeţi, oameni de comuniune, persoane care evanghelizează mai ales la periferie. “Nu se poate vorbi astăzi despre evanghelizare fără a lua în consideraţie rolul persoanelor consacrate”, a încheiat păstorul Diecezei de Iaşi, care şi-a exprimat bucuria că astfel de evenimente marchează, pe lângă atâtea alte iniţiative, Anul Vieţii Consacrate din Biserică, an care se va încheia la 2 februarie 2016.

Prima conferinţă a simpozionului a fost ţinută de Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla şi responsabil cu viaţa consacrată în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România. Tema expusă “Caracteristici ale spiritualităţii consacraţilor de astăzi”. A porni din nou de la Cristos este dorinţa noastră. De la ce chip al lui Cristos însă, să plecăm? De la Chipul după care am fost “zidiţi”, a cărui asemănare încercăm s-o realizăm prin viaţa noastră. “Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Col 1,15). În societatea actuală post-modernă, globalizată şi plurivalentă (…) persoanele consacrate sunt chemate de către Duhul Sfânt la o convertire (metanoia) permanentă pentru a conferi o nouă forţă dimensiunii profetice a vocaţiei lor. Episcopul Florentin a acordat un spaţiu larg lucrării Duhului Sfânt, singurul care ne face să recunoaştem în persoana lui Isus din Nazaret pe Domnul (cf. 1Cor 12,3) şi ne dă să auzim chemarea de a-l urma şi a ne identifica (cu misiunea lui), “dacă cineva nu are spiritul lui Hristos acela nu-i aparţine (nu este al lui)” (Rom 8,9).Trebuie să dobândim simţul unei spiritualităţi dinamice care să ofere ocazia de a aprofunda o spiritualitate mai eclezială şi comunitară, mai exigentă şi matură prin ajutorul reciproc acordat spre atingerea ţelului comun: sfinţenia, dar şi o spiritualitate mai generoasă în alegerea apostolatului practicat.

A doua conferinţă a fost susţinută de pr. Cătălin Emilian, ministru provincial al OFMConv din România. În conferinţa sa, părintele a amintit de diferitele etape ale vieţii umane, care influenţează “structura” vieţii, însă în raport cu formarea din viaţa consacrată. Cum şi unde situăm ceea ce părintele a menţionat ca fiind “destructurarea” vieţii? Părintele Cătălin a numit abordarea sa ca fiind una “calitativă”. Credinţa este elementul fundamental al acestei abordări. În această privinţă, sfânta Tereza din Avila, cea care a reformat Carmelul, este un model pentru toţi cei consacraţi de azi. Al doilea aspect tratat în conferinţă a fost cel al “comuniunii” între cei consacraţi. Uniformizarea este împotriva comuniunii. Diversitatea implică a “folosi milostivirea”, a avea răbdare unii cu alţii, a evita ura.

formare traian

Au urmat discuţii pe marginea celor două conferinţe. După pauza de la prânz, a intervenit sr. Ruth Casey, care şi-a prezentat conferinţa cu titlul “Priorităţi în formarea permanentă a persoanelor consacrate de astăzi”. Sora a preluat deosebirea făcută deja de card. De Aviz în conferinţa sa pentru formatori, din aprilie 2015, între formarea permanentă ordinară şi cea extraordinară. Formarea permanentă ordinară este cotidiană şi are loc în fiecare clipă, fiind responsabilitatea fiecăruia. Congregaţia este responsabilă pentru formarea permanentă extraordinară. Formarea la viaţa religioasă este asemenea unei naşteri, iar scopul formării – o muncă de toată viaţa – este acela ca o persoană să se poată naşte în Cristos. Sora a atins trei puncte ale formării permanente cotidiene: formarea spirituală, umană, şi comunitatea ca “loc sfânt”. Cât priveşte formarea permanentă extraordinară, sora Ruth a amintit pe scurt patru puncte: noile forme ale evanghelizării, dialogul inter-religios, mai ales cu islamul, ecumenismul, credinţa şi ştiinţa (cum se îmbogăţesc acestea reciproc).

Pr. Florin Silaghi, SJ, a atins tematica importanţei comunicării şi a educării la formele de comunicare de astăzi. Toţi suntem receptori de informaţie, precum şi “repetitori” ai ei. Filtrele noastre influenţează această comunicare. Părintele a trecut în reviste diferitele moduri în care a evoluat comunicarea în decursul istoriei omenirii. Suntem din ce în cei mai mult “poştaşi” ai Evangheliei, pentru a-i consola pe cei întristaţi. Suntem trăitori şi vestitori ai Evangheliei. Viaţa proprie şi comunitatea sunt primele locuri ale comunicării.

După cină, părintele Silaghi a explicat şi “derulat” secvenţe din filmele (patru la număr) pe care Sfinţia sa le-a regizat sub genericul “Marginalizaţi în centrul atenţiei”.

A doua zi, doamna Anca Frona, preşedinta ACRO, a prezentat o conferinţă cu titlul “Formarea continuă a persoanelor consacrate şi impactul acestei formări asupra laicilor”. Ce anume atrage un laic, un tânăr la persoanele consacrate? Cum sunt văzute? Care ar fi aspectele mai actuale ale vieţii consacrate cu un impact mai mare asupra vieţii laicilor? La aceste întrebări s-a oferit un răspuns, atât pe timpul expunerii temei, cât şi a discutării acesteia. De altfel, toate prezentările au avut partea lor de discuţie, întrebare, clarificare…

Un cuvânt special de mulţumire dorim să adresăm Preasfinţitului Petru Gherghel, precum şi pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaţa consacrată din Dieceza de Iaşi, care a şi participat şi intervenit, personal, de-a lungul lucrărilor acestui simpozion. Mulţumim relatorilor amintiţi şi tuturor persoanelor consacrate care au participat, intervenit şi ajutat, mai ales la momentele liturgice, şi care, după spusele lor, au avut “ce duce acasă”. Sperăm ca astfel de momente să întărească tot mai mult comuniunea dintre noi.

Pr. Corneliu Berea, SVD

 

Exprimaţi-vă opinia