18.11.2015, Iaşi (Catholica) – „Ascultând cu pietate și proclamând cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu, Conciliul se conformează cuvintelor sfântului Ioan: „Vă vestim viața veșnică ce era la Tatăl și ni s-a arătat nouă”. Așa începe constituția dogmatică despre revelația divină, despre cuvântul lui Dumnezeu, document semnat de către Fericitul Papă Paul al VI-lea la 18 noiembrie 1965, deci acum 50 de ani.

Ceea ce a însemnat pentru viața Bisericii acest document conciliar e încă poate prea puțin evaluat. Cert este că, dincolo de chestiunile abordate în mod sintetic, dar foarte dens (amintesc faptul că Dei Verbum se concentrează îndeosebi pe tema revelației divine: identitatea și transmiterea ei, precum și pe rolul fundamental și de neînlocuit al cuvântului lui Dumnezeu în viața Bisericii), ceea ce deja la momentul respectiv a impresionat este accentul pe care acest document – și cu el, tot Conciliul Vatican II – l-a pus pe necesitatea ca credincioșii să aibă acces larg la Scriptură, inclusiv prin intermediul traducerilor în limbile poporului (nr. 22).

Căci „Biserica a venerat întotdeauna dumnezeieștile Scripturi, după cum a venerat însuși trupul Domnului” (nr. 21). Este de remarcat deja din terminologia folosită prețuirea cuvântului lui Dumnezeu asemenea Euharistiei, ambele puse sub terminologia „venerării”. Din acest motiv, „întreaga propovăduire a Bisericii, ca și religia creștină însăși, trebuie să fie hrănită și călăuzită de Sfânta Scriptură”. Era pentru prima oară când un document conciliar se adresa cu atâta insistență pentru ca Scriptura să fie citită cu râvnă de toți creștinii, în primul rând de cler: „Este necesar ca toți clericii, în primul rând preoții lui Cristos și toți ceilalți… să se atașeze de Scriptură prin lectură asiduă și studiu atent… De asemenea, Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toți credincioșii să își însușească înalta cunoaștere a lui Isus Cristos (Fil 3,8)… să se apropie din toată inima de textul sacru, fie prin liturgie, fie prin lectura spirituală, fie prin inițiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc astăzi” (nr. 25).

Ținând cont de aceste sugestii, precum și de celelalte date de documentele pontificale ulterioare, dorim și noi să ne amintim azi de acest document conciliar și de îndemnurile pe care le fac în sensul unei apropieri mereu mai vii față de Biblie, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru ceea ce a însemnat și continuă să însemne Dei Verbum în viața Bisericii, a fiecărui credincios în parte și a tuturor celor care se apropie cu inimă deschisă de cuvântul lui Dumnezeu. (pr. Eduard Patrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: Ercis.ro

Exprimaţi-vă opinia