Papa Francisc salutat de tineri, în afara Baptisteriului din piaţa “Santa Maria del Fiore”, Florenţa, 10 noiembrie 2015. – AP
• „Ne dorim ca tinerii să nu se simtă doar subiect de îngrijorare şi atenţie – necesare fără dubiu – ci mai ales protagonişti activi, care pot avea un cuvânt de spus, pot fi ascultaţi, valorizaţi; ascultaţi chiar prin criticile pe care le au de spus: pentru că au nemulţumiri atât faţă de Biserică, cât şi faţă de societate, deseori acute şi – aş spune – foarte concrete. Este aşadar, un fel de pariu. Spre exemplu, cei doi animatori ai tuturor zilelor de simpozion, inclusiv cea în care vine papa Francisc sunt doi tineri –un tânăr şi o tânără– care dau tonul fiecărei zile, fac trecerea între sesiuni, pe scurt, dau viaţă fiecărei reflecţii. De asemenea, în adunările finale vor fi tot tinerii protagonişti. Aşadar, este un «pariu pe tinereţe» care sperăm să poată contribui într-adevăr la apropierea tinerilor de Biserică, de Evanghelie în mod special”.Responsabilul a remarcat şi importanţa Conciliului Vatican al II-lea, căruia i-au fost dedicate 5 sesiuni de lucru în cadrul reflecţiilor asupra unui «Nou Umanism». Mons. Nosiglia a subliniat că lucrările simpozionului au fost citite «în lumina Conciliului, ancoraţi în noutatea propusă la acele vremuri», dar reflectate «în faţa provocărilor prezente cu 50 de ani mai târziu»:
• „ Ştim că lumea de astăzi se mişcă într-o goană, 50 de ani sunt acum la fel cum erau odată secolele. Trebuie să trezim din nou lumea cu un anume dinamism care se naşte din credinţă, din Evanghelie. Pentru că pentru noi Vestea Bună este, cum spunea recent papa Francisc în Ecuador, «revoluţionară». Unde ajunge, Evanghelia transformă: schimbă nu doar viaţa persoanelor, ci a familiilor, a popoarelor şi a societăţii”.
Organizatorul Simpozionului Conferinţei Episcopilor catolici din Italia (CEI) a subliniat că evenimentul de la Florenţa, care s-a bucurat de participarea Succesorului lui Petru este un „moment de reflecţie, dar totodată un timp de proiectare”, dorindu-se descoperirea unei noi direcţii în pastoraţia Bisericii:
• „Să fim plini de speranţă chiar şi în faţa lumii contemporane, atât de dificilă, să ştim să gestionăm într-un mod original mărturia tinerilor: prin limbaje, metodologii, apropiere şi perspectivă nouă, fără a ne închide în cercul nostru pastoral care se mişcă uneori doar între membrii anumitor grupuri, mişcări sau parohii. Acestea, chiar dacă sunt dinamice, sunt toate autoreferenţiale”.
(rv– M. Caba)