Papa Francisc, la audiența generală din 14 octombrie 2015, a cărei cateheză generală a fost dedicată promisiunilor de viață făcute copiilor – OSS_ROM

 14 octombrie 2015. “Doar privindu-i pe copii cu ochii lui Isus, putem înțelege cu adevărat sensul protejării umanității prin apărarea familiei! Punctul de vedere al copiilor este punctul de vedere al Fiului lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 14 octombrie.
Continuând șirul catehezelor dedicate familiei, Pontiful a ales să vorbească despre promisiunile făcute copiilor, luând ca punct de plecare pentru reflecția sa fragmentul biblic din Matei, capitolul 18, versetul 7, în care se relatează despre dura avertizare adresată de Isus: “Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul.”

De altfel, înainte de a-și începe cateheza, Pontiful a dorit să-și ceară scuze, spunând: “Înainte de a începe cateheza, în numele Bisericii, doresc să vă cer iertare pentru scandalurile care, în aceste ultime perioade, s-au petrecut atât la Roma cât și în Vatican”.

Reflecția papei, din cadrul catehezei,nu s-a oprit nicidecum la promisiunile de fiecare zi pe care le folosesc părinții pentru a-i face pe copii să stea cuminți sau să nu mai plângă, ci s-a dedicat “promisiunilor celor mai importante, decisive în privința așteptărilor avute de ei de la viață, a încrederii lor în semeni, a capacității de a înțelege numele lui Dumnezeu ca pe o binecuvântare”.

“Suntem leali față de promisiunile pe care le facem copiilor, aducându-i pe lume? Aceasta este întrebarea la care ne îndeamnă Pontiful, atrăgând atenția adulților asupra ușurinței cu care vorbesc despre copii și tineri ca despre o speranță a viitorului, ca despre o promisiune a vieții, însă în contrast cu lipsa seriozității cu care se implică în mod real pentru viitorul lor.

Promisiunea de iubire făcută de părinți copiilor
Vorbind despre modalitatea justă de a întâmpina venirea pe lume a unui copil și de a-l însoți în viață, Pontiful a subliniat că acceptarea și atenția plină de grijă față de un copil, împreună cu încrederea constituie de asemenea promisiuni de bază care ar putea fi sintetizate într-un singur cuvânt: iubire.

Papa Francisc: “Acesta este cel mai just mod de a întâmpina o ființă omenească care vine pe lume, lucru pe care ajungem să-l cunoaștem cu toții chiar înainte de a deveni conștienți. (…) Iubirea este o promisiune pe care bărbatul și femeia o fac fiecărui fiu: încă de la conceperea lui la nivelul gândului. Venind pe lume, copiii așteaptă confirmarea acestei promisiuni: o așteaptă în mod total, încrezător, neajutorat. Este suficient să-i privești: în toate etniile, în toate culturile, în toate condițiile de viață! Când se întâmplă contrariul, copiii sunt răniți de ‘un scandal’, de un scandal insuportabil, cu atât mai grav cu cât nu au mijloacele necesare descifrării acestuia. Nu reușesc să înțeleagă ce se întâmplă. Dumnezeu veghează asupra promisiunilor încă din primul moment. Vă amintiți ce spune Isus? Îngerii copiilor oglindesc privirea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-i pierde niciodată din vedere pe copii (cfr Mt 18,10) Vai acelora care le trădează încrederea, vai lor! Modul încrezător al copiilor de a se abandona promisiunii noastre, ne angajează încă din primul moment, ne judecă”.

Nu le răniți încrederea spontană în Dumnezeu
În cateheza intitulată “Promisiunile făcute copiilor”, Pontiful a dorit să adauge că “spontana încredere a copiilor în Dumnezeu nu ar trebui niciodată rănită, mai ales atunci când se petrece din cauza unei anumite prezumții, mai mult sau mai puțin conștiente, de a ne pune în locul lui Dumnezeu”.

Papa Francisc: “Legătura duioasă și misterioasă a lui Dumnezeu cu sufletul copiilor nu ar trebui vreodată încălcată. Când începe să simtă că este iubit personal, un fiu simte totodată că există un Dumnezeu care-i iubește pe copii. Copiii, abia născuți, încep să primească în dar, odată cu hrana și îngrijirea, confirmarea calităților spirituale ale iubirii. Gesturile de iubire trec prin darul personal al numelui, prin vorbirea aceluiași limbaj, a intențiilor din priviri, a iluminării surâsului. Învață astfel că frumusețea legăturii dintre ființele omenești caută sufletul nostru, libertatea noastră, acceptă diversitatea celuilalt, îl recunoaște și îl respectă ca interlocutor. Un al doilea miracol, o a doua promisiune fiind: noi – tata și mama – ne dăruim ție, pentru ca tu să te dăruiești ție însuși. Aceasta este iubirea ce poartă în sine scânteia iubirii lui Dumnezeu.

R.V./A.M.

Exprimaţi-vă opinia