7 octombrie 2015. Continuând șirul catehezelor dedicate familiei, la audiența generală de miercuri, 7 octombrie, Papa Francisc s-a oprit asupra spiritului familial. Amintind că, de câteva zile, a început ce-a de-a XIV-a Adunare generală a Sinodului Episcopilor dedicat familiei, cu tema “Vocația și misiunea familiei în Biserica și lumea contemporană”, Pontiful a subliniat că familia care urmează calea Domnului este fundamentală pentru mărturisirea iubirii lui Dumnezeu, meritând de aceea întreaga dăruire de care Biserica este capabilă.

Cu îndemnul la rugăciune pentru însoțirea parcursului sinodal, Pontiful a specificat că în perioada Sinodului catehezele vor fi inspirate din unele aspecte privind raportul dintre Biserică și familie, “pe care l-am putea defini indisolubil”, a spus, “cu un orizont deschis spre binele întregii comunități creștine”.

Spiritul familial este o necesitate a timpului nostru, după cum a explicat Papa în prima parte a catehezei:

“O privire atentă la viața cotidiană a bărbaților și femeilor din zilele noastre indică imediat nevoia, prezentă oriunde, de o viguroasă injectare de spirit familial. De fapt, stilul raporturilor – civile, economice, juridice, profesionale, de cetățenie – apare ca fiind foarte rațional, formal, organizat, dar și foarte deshidratat, arid, anonim. Uneori, devine insuportabil. Chiar dacă dorește incluziunea în formele sale, în realitate abandonează în starea de sărăcie și marginalizare un număr tot mai mare de persoane”.

În acest context, “familia deschide pentru întreaga societate o perspectivă cu mult mai umană”, în care există “nevoia unor legături de fidelitate, sinceritate, încredere, cooperare, respect,  deschizând ochii membrilor societății asupra vieții”, se explică în cateheza dedicată spiritului familial. De asemenea, familia încurajează proiectarea unei lumi locuibile și crederea în raporturile de fidelitate, sinceritate, încredere, cooperare, respect, onorarea cuvântului dat, respectarea fiecărei persoane în parte, înțelegerea și acceptarea limitelor proprii și a limitelor celorlalți.

Pontiful subliniază că, în ciuda conștientizării valorii și a importanței familiei pentru viața individului și a societății, acesteia nu i se acordă importanța, recunoașterea și sprijinul în contextul politic și economic al societății contemporane. Mai mult, se atrage atenția asupra faptului că societatea contemporană – în ciuda progresului științific și tehnologic –  “nu este deocamdată în măsură să traducă aceste cunoștințe în forme mai bune de conviețuire civilă”.

“Organizarea vieții comune nu doar eșuează tot mai mult într-o birocrație cu totul străină de legăturile umane fundamentale însă și obiceiurile sociale și politice  dau deseori semne de degradare –  agresivitate, vulgaritate, dispreț – care se situează cu mult sub pragul unei educații familiale, chiar și minime.”

În contextul acestui moment istoric precis, Biserica individualizează misiunea sa privitoare la familie și la un autentic spirit familial, pornind de la o atentă revizuire a vieții:

„S-ar putea spune că azi ‘spiritul familial’ este o cartă constituțională pentru Biserică: astfel trebuie să apară și să fie creștinismul. Este scris cu litere clare: ‘Așadar, voi nu mai sunteți străini și nici oaspeți, ci sunteți concetățeni ai sfinților și oameni de casă ai lui Dumnezeu’ (Ef 2,19)

Inspirându-se din chemarea la a-L urma, pe care Isus i-o adresează lui Petru, spunându-i că “l-ar fi făcut pescar de oameni”, Pontiful a definit familia din zilele noastre “una dintre rețelele cele mai importante pentru misiunea lui Petru și a Bisericii. Nu este o rețea care face prizonieri ci, dimpotrivă, este “liberă de apele rele ale abandonului și indiferenței care sufocă multe persoane în marea singurătății și a indiferenței. Familiile știu bine ce înseamnă demnitatea de a se simți fii și nu sclavi sau străini, sau un simplu număr pe o carte de identitate “.

R.V./A.M.

 

Exprimaţi-vă opinia