Jani Anul al Treilea

Am fost întâmpinat cu multă căldură în Manila în marele Ateneu Loyola House of Studies. Așteptările mele, formate din ce mi-au povestit mulți dintre colegii iezuiți, au fost depășite de atmosfera pe care am găsit-o aici. Cred că este cel mai mare centru de studii pe care l-am văzut până acum. Suntem aproape 200 de iezuiți care trăiesc și lucrează aici. Mulți profesori, dar și scolastici, deoarece întreaga formare, cu excepția noviciatului, se face în aceasta casa. Un campus de câteva hectare în care sunt cuprinse grădinița, școala primară, școala secundară, liceul, școala profesională, facultatea de teologie, medicină, seminarul de preoți, centrul de formare pastorală, de comunicare media, de ecumenism, de asistență socială și cu siguranță multe altele pe care încă nu le-am vizitat! În jurul nostru sunt familii de săraci. Case foarte mici și înghesuite, dar amenajate cu strictul necesar.

În prima dimineată am mers pe terasa casei numite „Titanic Deck” și de acolo am privit spre oras, asemenea micului Buddha care privea prin binoclu oamenii din oraș. A fost de ajuns sa vad oameni culcați pe bănci într-un mic parc, o femeie de circa 50 de ani care era împreună cu copilul si se plimba pe aleile înguste, făcând exerciții fizice. În oras deja se auzea zgomotul mașinilor, al tricicletelor și al oamenilor forfotind. Dar cu toate zgomotele, glasul cocoșului predomina zona: ”Amintește-ți că până va cânta cocoșul, de trei ori mă vei trăda”. Oarecum m-am simtit ca și cum aș fi trădat pe săraci, prin modul meu de viață de aici, din Ateneum.

În prima saptamână am avut ca și temă inculturarea în Filipine. Dincolo de toate stereotipurile despre filipinezi descopăr o țară bogată în persoane competente și cu dorințe mari. Mai ales din partea studenților școlii noastre. Există bogati și săraci, corupție și luptă pentru dreptate. Oarecum, ca la noi în tara. Și aici există McDonalds, KFC și Starbucks, și aici sunt cantinele pentru săraci, oameni care trăiesc printre gunoaie, orfelinate, furt și prostituție. În ciuda acestor realități, săracii mereu zâmbesc și se bucură de prezența ta. De fiecare dată când intru în realitatea lor, fie în cartier, fie în spital, fie doar cu muncitorii din casa noastră, se simte acea valorizare a relațiilor umane.

În casă trezirea este la ora 5 dimineața, apoi cu sunetul repetat de trei ori al clopotului capelei se anuntă rugăciunea de dimineața la ora 6. Micul dejun este la ora 7, iar activitățile în școală încep de la ora 8, în timp ce pentru noi, „terțiarii”, la ora 9. Majoritatea profesorilor au fost formati în țările de limba engleză și în Italia. Scolasticii au posibilitatea de a studia în afară doar pentru studii de specializare sau în a treia probație. Nu par prea doritori să studieze înafară. Sunt mulțumiți de formarea pe care o au la Ateneu.

Acum, la sfârșit, mă încredințez rugăciunilor voastre pentru că la sfârșitul lui octombrie vom începe luna de exerciții spirituale în noviciatul Inimii Preasfinte a lui Isus din Novaliches.

Alaturi de voi,

Jani

Exprimaţi-vă opinia