RV 22 septembrie 2015. Ultima etapă a călătoriei papei Francisc în Cuba a fost întâlnirea cu familiile în Catedrala de Santiago, în strânsă legătură cu ultimul eveniment al călătoriei Sanctităţii Sale în SUA: Întâlnirea Mondială a Familiilor din Philadelphia, care are loc de la 22 la 27 septembrie a.c. . Un mare entuziasm pentru Pontiful salutat de mulți oameni, bunici, părinți, tineri și copii, care s-au adunat în jurul lui cu mult afecțiune. La rândul său, Succesorul lui Petru, «Misionar al Milostivirii» în Cuba, le-a strâns mâna, i-a îmbrăţişat şi binecuvântat, la fel ca un tată.

• „Suntem în familie – au început Papa – iar când unul este în mijlocul familiei, se simte ca acasă. Mulţumesc întregului popor cubanez, mulțumesc pentru tot ce a făcut ca în toate aceste zile să mă simt «în familie», pentru că m-a făcut să mă simt ca acasă. Această întâlnire cu voi – a continuat el – este «cireaşa de pe tort», cum se spune. Să închei vizita mea pe pământul Americii, luând parte la Întâlnirea Mondială a Familiilor este prilej pentru mine să aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru «căldura» pe care o exprimă persoanele care ştiu să primească, să fie ospitalieri, care știu cum să te facă să te simți ca acasă. Mulțumesc”.

Papa a mulţumit totodată mons. Dionisio Garcia, arhiepiscop de Santiago (Cuba), pentru salutul adresat în numele întregii Biserici locale şi cuplului cubanez care a avut curajul să împărtăşească tuturor dorințele și eforturile de a trăi familia ca pe o „biserică domestică”.

În discursul său, Pontiful a făcut referinţă la Evanghelia după Ioan, care îl prezintă pe Isus la primul său eveniment public, Nunta din Cana, o „sărbătoare de familie”. Papa a subliniat cum Isus este însoţit de Maria, mama sa, și unii dintre ucenicii lui, «pentru a împărtăşi sărbătoarea familiei».

• „Nunta este un moment special în viața multora. Pentru părinții «mai veterani», bunicii, este o oportunitate pentru a aduna roadele tuturor semințiilor. Acest prilej, de reunire a tuturor generaţiilor, aduce bucurie în suflet, acea bucurie de a-i vedea pe copii cum cresc și sunt capabili să formeze propria lor familie. Este o oportunitate de a vedea, pentru un moment, că a meritat să lupte, să îi însoţească pe copiii lor, să îi sprijine, să îi încurajeze astfel încât aceştia să poată decide să-şi construiască viața lor, să-şi întemeieze familia lor: aceasta este o sarcină grea pentru orice părinte. La rândul lor, tinerii miri simt bucurie în suflet pentru viitorul care începe: totul are acea «aromă» plină de speranță, a unui lucru nou. La nunta, se întâlneşte trecutul pe care îl moştenim cu viitorul care ne aşteaptă. Întotdeauna se naşte posibilitatea de a aduce mulţumire pentru tot ceea ce Viaţa ne-a permis să trăim până în prezent, cu aceeaşi iubire pe care au primit-o”.

Astfel, Isus a început viața sa publică luând parte la o căsătorie, eveniment pe care  Papa îl asemuieşte „semănării şi recoltării”, parcurs ce împreunează „vise și căutare”, asemeni eforturilor și angajamentului de corvoadă, cu care „s-a arat pământul, ca acesta să dea roade”.
Isus începe viața publică într-o familie, într-un domiciliu, o comunitate, a reluat Papa, şi El continuă să fie părtaş familiilor noastre, continuă să fie parte din acestea:
• „ Este interesant de observat că Iisus se manifestă şi la prânz, la masă. Ocazia de a mânca cu alte persoane, de a vizita diferite case, a fost pentru Isus un loc privilegiat pentru a face cunoscut planul lui Dumnezeu. El se duce acasă la prieteni – Marta și Maria – dar nu selectiv, nu-i pasă dacă sunt vameși și păcătoși, precum Zaheu. Nu doar că a acţionat aşa, dar atunci când i-a trimis pe ucenicii săi să proclame Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu, le-a zis: «Staţi în acea casă, mâncând și bând din ceea ce au» (Cfr. Luca 10,7). Nunţile, vizitele în familie, mesele festive, au ceva special în viața oamenilor, deoarece Isus, ca fiul al Tatălui, alege să se manifeste acolo”.

Papa Bergolio a mărturisit celor prezenţi din experienţa sa cu multe familii pe care le-a întâlnit în parohia sa din Argentina, înainte de a fi ales la Scaunul lui Petru, când acestea îi povesteau cum ocazia cea mai frecventă de a se reuni ca familie erau cinele, când părinţii s-au întors de la locul de muncă, iar copiii au terminat temele.
• „Era un moment special pentru viața de familie. Comentau experienţa lor de pe parcursul zilei, ceea ce a făcut toată lumea, se aranjau hainele, se făceau planuri pentru zilele următoare. Sunt momente când unul devine prea obosit, și se întâmplă să vadă unele discuții, unele conflicte, dar să ne amintim că Isus a ales aceste momente pentru a ne arăta dragostea lui Dumnezeu, Isus a ales aceste spații ca să intre în casele noastre şi să ne ajute să descoperim spiritul viu, care lucrează în operele noastre de zi cu zi. În casă, în familie, este locul unde învățăm să fim fraţi, înţelegem solidaritatea, şi lipsa aroganţei. Este căminul familial cel care ne învață să acceptăm și să aprecieze viața ca pe o binecuvântare şi să înţelegem că fiecare are nevoie de celălalt pentru a merge mai departe. Tot aici, experimentăm iertarea, şi suntem invitaţi să iertăm în nenumărate rânduri, să ne lăsăm să fi transformaţi. În casa nu există nici un loc pentru «măşti», suntem ceea ce suntem și, într-un fel sau altul, învăţăm să vedem ce este cel mai bun în ceilalţi”.

Acesta este motivul, a explicat papa, motivul pentru care familia este numită şi «Biserică domestică», datorită căldurii casei în care credința este prezentă la fiecare colț, ea luminează pe orice spațiu şi construiește o adevărată comunitate. Aşadar, «în momente ca acestea oamenii au început să descopere dragostea concretă şi lucrătoare a lui Dumnezeu»:
• „În multe culturi din zilele noastre dispar aceste spații, dispar aceste momente în familie, încetul cu încetul totul tinde să separe, să se izoleze; devin tot mai rare momentele împreună, în care să fim uniți, pentru a fi o familie. În acest cadru, nu se mai ştie aştepta, nu se mai ştie cere voie şi nici scuze, nu se mai spune «Mulțumesc», deoarece casa este practic goală. Relații între membrii familiei sunt «goale», lipsite de contact sau întâlnire. Recent – mărturiseşte liber Papa – o persoană care lucrează cu mine mi-a spus că soția și copiii au plecat în vacanță și era singur. Prima zi, casa era tăcută, «în pace», nimic în dezordine. În a treia zi, când l-am întrebat cum a fost, el a spus: «Vreau deja să se întoarcă». El a simțit că nu ar putea trăi fără soția și copiii săi”.

Fără familie, fără căldura de acasă, viața devine goală, aceasta a subliniat Papa Francisc în a doua parte a discursului, în care a delineat două „fenomene” tot mai frecvente în familia contemporană: „fragmentarea (diviziunea)” și „masificare”.
• „În ambele cazuri, oamenii devin indivizi izolați, ușor de manipulat și influenţat. Trăim în societăţi divizate sau separate, care sunt puternic influenţate de ruperea legăturilor familiale, acele relaţii care ne învaţă să fim oameni.

„Familia este şcoala omenirii”, a repetat Succesorul lui Petru, la care „se predă” sensibilitatea pentru nevoile celuilalt şi atenția pentru viețile celor din jur. În ciuda dificultăților care afectează mult familiile, Papa i-a îndemnat pe cubanezi şi pe familiile din întreaga lume să nu uite un lucru: că „familiile nu sunt o problemă, ele sunt în primul rând o oportunitate. O oportunitate de care trebuie să avem grijă, să o protejăm şi însoțim în tot parcursul său”.

Pontiful nu a trecut cu vederea discuțiile tot mai dese cu privire la generaţiile viitoare, la fii, la tipul de societate care se doreşte pentru generaţiile viitoare.
• „Cred că unul dintre răspunsurile posibile îl găseşte fiecare în sine însuşi: vrem o lume cu familii. Desigur nu există nicio familie perfectă, nu există soți, părinți sau copii perfecţi, dar acest lucru nu înseamnă că ei nu sunt răspunsul pentru ziua de mâine. Dumnezeu ne încurajează să iubim și dragostea ne angajează mereu cu persoanele pe care le iubim. Pentru aceasta, să avem grijă de familiile noastre, adevărate «şcoli ale zilei de mâine». Să avem grijă de familiile noastre, spații reale de libertate. Să  ne pese de familiile noastre, centre concrete ale umanității”.

Papa Francisc, nu a încheiat discursul său pregătit pentru întâlnirea cu familiile din Cuva, fără a face referinţă la Euharistie:
• „Poate că ați observat că Isus vrea să folosească ca spațiu al memorialului său o cină. El alege ca loc al prezenței sale printre noi un moment concret din viața noastră de familie. Cina este o ocazie trăită și înțeleasă de toată lumea. În acest fel, Euharistia este «cina familiei» lui Isus, care, de la un capăt al pământului se adună pentru a asculta Cuvântul lui și a se hrăni cu Trupul său. Isus este Pâinea Vieții familiilor noastre, doreşte să fie mereu prezent în mijlocul nostru, pentru a ne alimenta cu iubirea sa, a ne susține cu credința Lui, ajutându-ne să umblăm cu speranță, pentru că în toate circumstanțele putem experimenta că El este adevărata pâine din cer”.

Papa Francisc a salutat familiile din Cuba, spunându-le că în câteva zile va participa împreună cu familiile din întreaga lume la Întâlnirea Mondială a Familiilor, iar în mai puțin de o lună la Sinodul Episcopilor, în Vatican, a cărui temă este familia.
• „Vă invit să vă rugați în mod special pentru aceste intenții, ca să ştim cu toţii să ne ajutăm reciproc în grija pentru familie şi să putem tot mai bine să îl descoperim pe Emanuel, Dumnezeul care trăiește în mijlocul poporului său, făcând din familie casa Lui”.

(rv – M. Caba)

 

Exprimaţi-vă opinia