Papa Francisc, Casa “Sf. Marta”, 01 sept 2015 – ANSA
• „Este o comunitate îngrijorată, neliniştită, care îşi făcea multe probleme şi îl întreba pe apostol «cum» şi «când» va reveni Cristos, ce soartă le va fi dată morţilor sau ce se înţelege prin «Cine nu munceşte, nici să nu mănânce»”.
Vorbăria nu aduce alinare
Sfântul Apostol Paul, a notat Pontiful, afirmă că „ziua Domnului” va veni pe nepusă masă, asemeni „unui hoţ în timpul nopţii”, dar totodată va veni Isus Cristos, ca să aducă mântuirea celor care cred în El. Succesorul lui Petru a subliniat ideea principală făcând analogie la cuvintele Apostolului Paul:
•„Îmbărbătaţi-vă reciproc: încurajaţi-vă în comunităţi. În comunităţile noastre, în parohii – a continuat Papa – se vorbeşte de venirea lui Isus. Dar suntem oare într-adevăr în aşteptarea Domnului care va veni? Sau doar vorbim de aceasta, de unul, de altul, de celălalt, pentru a petrece timpul şi a nu ne plictisi?”.
Judecata şi îmbrăţişarea
„În psalmul responsorial, a mai spus Pontiful, s-a repetat: «Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. Însă tu ai această certitudine de a-l contempla pe Domnul?”. Exemplul pe care Pontiful ne îndeamnă să îl imităm este cel al dreptului Iov, care în ciuda tuturor problemelor spune atât de sigur: «Eu ştiu că Dumnezeu este viu şi-l voi vedea, îl voi vedea cu aceşti ochi»:
• „Este sigur că El va veni să judece. De câte ori vizităm Capela Sixtină, contemplăm scena Judecăţii de Apoi, este ceva adevărat. Dar credem de asemenea că El va veni şi ne va găsi pe fiecare, pentru ca noi să vedem cu aceşti ochi, să-l îmbrăţişăm şi să fim întotdeauna cu El. Aceasta este speranţa pe care Apostolul Petru ne îndeamnă să o arătăm celorlalţi prin exemplul vieţii noastre: să dăm mărturie de speranţă. Acesta este adevăratul sprijin, adevăratul confort, adevărata mângâiere şi totodată adevărata certitudine: «de a vedea bunătatea Domnului»”.
Confortul cuvintelor de mângâiere şi a faptelor bune
Precum Sfântul Apostol Pavel către creştinii de odinioară, Papa Francisc a lăsat ca ecou creştinilor de astăzi: „Îmbărbătaţi-vă unii pe alţii prin fapte bune şi fiţi de ajutor unul altuia. În acest fel vom merge mai departe!”.
• „Să cerem Domnului această graţie: ca acel bob de speranţă pe care l-a semănat în inima noastră să crească, până la întâlnirea definitivă cu El. «Eu sunt sigur că Domnul trăieşte». «Eu sunt sigur că Domnul va veni să mă întâmpine»: şi acesta este orizontul vieţii noastre. Să cerem acest har lui Dumnezeu şi să ne încurajăm unii pe alţii prin cuvinte şi fapte bune, pe această Cale”.
(rv – A. de Carolis– M. Caba)