•  De Giuseppe Brienza

Catedrala din Strasbourg este un “edificiu unic”, “simbol ridicat de la pământ spre cer, pentru a primi un dar care vine din cer”. Cu aceste cuvinte, cardinalul Paul Poupard, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical al Culturii, a celebrat sâmbătă, 15 august 2015, o mie de ani ai temeliilor catedralei monumentale care se află în inima Alsaciei, în nord-estul Franţei. “Strasbourg” înseamnă “răscruce de drumuri” şi, de fapt, chiar la răscrucea diferitelor artere importante se înalţă catedrala din Strasbourg, un monument de artă gotică a cărui clopotniţă se ridică la peste 140 de metri. Construcţia sa a început în 1015 şi s-a terminat în 1493.

În omilia rostită cu această ocazie, cardinalul Poupard în calitate de trimis special al papei Francisc a subliniat şi că monumentalitatea “fără timiditate” a catedralei exprimă “în mod uimitor vasta dimensiune a ospitalităţii pe care ne-o oferă”.

Întorcându-ne înapoi în timp, cardinalul francez (Poupard s-a născut la Bouyillé, în dieceza de Angers, la 30 august 1930) a amintit apoi că episcopul Werner a fost cel care în secolul al XI-lea a promovat construirea edificiului sacru, ale cărui temelii sunt refolosite începând din 1277 de episcopul Conrad de Lichtenberg. De atunci, până în zilele noastre, această comoară pentru oraşul Strasbourg nu “a încetat niciodată” să beneficieze “de aportul creatorilor de artă sacră, datorită frumuseţii celebrărilor liturgice”, devenind astfel locul adunării credincioşilor în jurul păstorului şi “semn al unităţii Bisericii particulare de Strasbourg”.

Graţie anului jubiliar şi “fluxului neîntrerupt de 4 milioane de vizitatori”, sunt mulţi credincioşii alsacieni care au putut descoperi sau redescoperi harul acestei catedrale”. Ocazia aniversării, a conchis după aceea cardinalul, va putea folosi “pentru a aminti de istoria noastră zbuciumată, pentru a mărturisi credinţa noastră prezentă şi pentru a atesta marea noastră speranţă împărtăşită, fiecare dintre noi, piatră vie, mădular incomparabil al Trupului lui Cristos care este Biserica aflată pe drum”.

Oraşul Strasbourg, aşa cum se ştie, este sediu al Curţii Europene a Drepturilor Omului, care supervizează punerea în practică a Convenţiei omonime în statele membre. Apoi, oraşul alsacian, este de aproape 70 de ani sediu al Consiliului Europei, instituit la 5 mai 1949 cu tratatul de la Londra, care este principala organizaţie de apărare a drepturilor umane din continent, cuprinzând 47 de state membre, dintre care 28 fac parte şi din Uniunea Europeană.

Cu ocazia “milenarului” nu a scăpat un amănunt care caracterizează catedrala din Strasbourg. De fapt, de secole, pe turnul său principal iese în evidenţă un ceas astronomic care marchează baterea timpului în aşteptarea judecăţii universale. În acest sens, catedrala din Strasbourg reprezintă un pic un “avertisment” pentru Europa secularizată de astăzi şi pentru “istoria zbuciumată” pe care a amintit-o Poupard. De la ne-pronunţarea Curţii de la Strasbourg cu privire la copiii născuţi vii după un avort tardiv, la raporturile (Tarabella, ultimul) care ar vrea să introducă forţat teoria gender în statele membre, pentru a încheia cu diferitele pronunţări care au încercat să insereze “dreptul la avort” printre pliurile legilor Uniunii Europene, sunt multe “semnele” care fac să se invoce un nou drum, compatibil cu legile naturale şi creştine, pentru Europa.

Pentru asta, catedrala alsaciană apare şi ca un “avertisment”, “pentru a-l contrasta pe demonul negru al ideologiilor care se dezlănţuie în Uniune. Şi totuşi, Uniunea Europeană a fost concepută acolo. Robert Schuman, alsacian, în faimă de beatificare, mă gândesc la proiectul Uniunii Europene meditând printre tapiseriile şi vitraliile sale. Acolo Jean Monnet, necredincios, dar sensibil la valorile păcii, a fost determinat să construiască arhitectura Europei împreună cu cei doi lideri catolici De Gasperi şi Adenauer. Şi acolo, de la albastrul vitraliilor, legenda relatează că a venit ideea steagului european” (Andrea Gagliarducci, Din înălţimea celor o mie de ani ai săi, catedrala din Strasbourg încă este un avertisment pentru Europa, în: Aci Stampa, 15 august 2015).

(După Vatican Insider, 19 august 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Exprimaţi-vă opinia