arrupe pedroPedro Arrupe, fostul părinte general al iezuiților, se afla la Hiroshima în ziua de 6 august 1945. Însemnările sale din acea perioadă ne dau de gândit și astăzi, atât prin ceea ce spun cât și prin ceea ce lasă de înțeles.

Fiind basc de origine, a început studiile de medicină, după care a intrat în ordinul iezuit. Deși încă din timpul noviciatului simțise dorința de a merge ca misionar în Japonia, aceasta nu s-a putut concretiza decât după hirotonirea sa ca preot. Și iată-l în ziua de 6 august 1945 la Hiroshima, slujind ca maestru de novici în aceeași localitate.

Pedro Arrupe istorisește atacul cu bombă de la Hiroshima:

“Mă găseam în camera mea împreună cu un alt preot la ora 8,15 când, deodată, am văzut strălucind pe cer o lumină orbitoare, asemenea unei flăcări de magneziu. Când am deschis ușa din față, către oraș, am auzit o explozie înfricoșătoare, de parcă ar fi fost un uragan. Într-o clipită, ușile, ferestrele și pereții au început să cadă în așchii, cioburi și moloz. De la înălțimea colinei învecinate puteai vedea un oraș întreg în ruină, o Hiroshima devastată. Cum era ora când de obicei se pregătea prima masă în mai toate bucătăriile din zonă, orașul s-a transformat practic într-o imensă vâlvătaie de foc timp de două ore și jumătate. Nu aveam să uit niciodată cea dintâi priveliște pricinuită de bomba atomică, un grup de tinere femei, de vreo 18-20 de ani, lipite una de alta în timp ce abia se mai târau pe drum.

Zadarnic am cătuat să ne croim drumul spre oraș. Am făcut singurul lucru cu putință în fața unui asemenea masacru: am căzut în genunchi și ne-am rugat să fim călăuziți, întrucât niciun ajutor omenesc nu se putea întrevedea. A doua zi, înainte de a-I îngriji pe răniți și a-I îngropa pe decedați, am celebrat liturghia la 5 dimineața în casă. În astfel de clipe te simți mai aproape de Dumnezeu și apreciezi infinit mai mult ajutorul Lui, deși împrejurimile dezolante nu încurajau de la sine o asemenea evlavie: capela pe jumătate dărâmată gemea de cei arși și răniți care zăceau pe pământ unul lângă altul, zvârcolindu-se de durere în chinuri neînchipuite”.

Andrew Hamilton SJ

sursa: http://wel-com.org.nz/wel-com-articles/806-

traducere: mt

Exprimaţi-vă opinia