laudato si simbol

Recent publicata Enciclică a Papei Francisc, „Laudato si’” își trage seva dintr-unul dintre poemele care stau la originile literaturii italiene precum și la originile literaturii spirituale ale ordinului călugăresc franciscan: un poem cunoscut sub numele de Cântecul creaturilor scris de Sfântul Francisc de Assisi. Nu întâmplător preia Papa Francisc acest diamant spiritual ca matrice pentru Enciclica despre ecologie. Sfântul Francisc de Assisi este cel care i-a inspirat alegerea numelui ca papă. Dragostea lui pentru creația lui Dumnezeu și preocuparea pentru cei mai săraci și disprețuiți sunt vene ce străbat spiritualitatea și angajarea concretă a Pontifului Roman.

“Fii lăudat, o, Doamne al meu, pentru sora noastră Mamă Terra, care ne susține și ne îngrijește și produce felurite fructe cu flori colorate și iarbă.” Aceste versuri oferă cadrul întregii reflecții cu privire la ecologia integrală a Papei. Legătura dintre Pământ, om și Dumnezeu este imediată în acest poem. Terra, sora și mama noastră plânge din cauza faptului că omul o exploatează mânat de cultura consumului, care transformă omul în „consumator” sau „forță de muncă”, iar ambientul în pură resursă. În felul acesta, mediul este distrus, iar o parte importantă din omenire devine simplu mijloc de îmbogățire pentru o minoritate.

Papa Francisc, pe lângă faptul că preia învățătura iluștrilor săi înaintași, Sfinții Papi Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, a papei Paul al VI-lea și a Papei emerit Benedict al XVI-lea, face un pas deosebit de curajos în spirit ecumenic: îl citează pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului. Pe acesta îl socotește confrate drag în angajarea comună pentru binele omenirii și a planetei, acest demers crescând apropierea dintre Biserica Ortodoxă și cea Catolică. După cum spunea Patriarhul Bartolomeu I, într-un discurs la Santa Barbara, citat în enciclică, fiecare dintre noi trebuie să se căiască de modul în care maltratează planeta: „întrucât fiecare dintre noi producem mici distrugeri ecologice” suntem chemați să ne asumăm responsabilitatea pentru ele și să ne schimbăm felul de viață. „Orice rău făcut naturii este un rău făcut oamenilor și este un păcat împotriva lui Dumnezeu”.

Enciclica este adresată tuturor oamenilor de bunăvoință, chemând fiecare persoană la responsabilitate. ”Ce fel de lume dorim să transmitem celor care vor veni după noi, copiilor care cresc în acest timpuri?” Aceasta este întrebarea de fond. În ce fel contribuim la păstrarea planetei, a „casei noastre comune”? Sunt adresate probleme ce țin de ecologia ambientală și de cea umană: poluarea și schimbările climatice, pierderea biodiversității, deteriorarea calității vieții umane și decadența socială, inechitatea socială și slăbiciunea reacțiilor din partea guvernelor și organismelor internaționale, toate acestea bazate pe o cultură a deșeurilor consumabile și umane, pe un antropocentrism egoist și orientat exclusiv pe câștigul imediat, pe globalizarea paradigmei tehnocratice.

Papa Francisc nu vine cu un proiect de salvare a planetei, ci cu orientări de cel mai mare bun simț. E nevoie în primul rând de responsabilitate personală și comună pentru a putea dialoga. Se impune un dialog la nivel de politică internațională și de implementarea de politici internaționale bazate pe responsabilitate față de casa noastră comună de azi și de mâine. E nevoie de transparență în deciziile care se iau și determinare în punerea în practică. Politica și economia sunt văzute ca instrumente în slujba binelui comun, într-un dialog amplu și deschis cu știința și cu religiile pentru ca ele, împreună, să caute plinătatea umană. Pentru a atinge aceste obiective pe termen lung e nevoie, scrie Papa Francisc, de o educație și o spiritualitate ecologică. Pentru aceasta atât evangheliile pentru creștini, Biblia cât și celelalte scrieri sacre și spirituale oferă suficiente surse de inspirație pentru o angajare comună în acest sens. E nevoie ca omul să se reîmpace cu mediul, cu sora și mama Terra pe care a rănit-o din poftă de avere. E nevoie de convertire.

Ce rost are o astfel de scrisoare pentru trăitorii dintr-un oraș mic, precum al nostru? Am putea spune că nu noi facem politicile internaționale, iar „Bucureștiul” este departe. Pentru noi este o invitație în primul rând la redescoperirea naturii și a Creatorului care lucrează în ea pentru a ne susține și da viață. O invitație la un stil de viață mai ecologic. O invitație la simplitate, la rezistență față de consumismul exacerbat. O invitație la o viață sobră și altruistă, în care nu se aruncă lucruri și persoane, în care nu se produc deșeuri din comoditate și egoism. La o viață în care ne pasă de viitorul copiilor de azi. Economisind resurse, nu economisim numai pentru azi, ci și pentru mâine. Pentru aceasta educarea copiilor și a tinerilor să iubească natura și pe Creator, să o descopere cu respect și curiozitate, să o admire ca loc al prezenței lui Dumnezeu, nu sunt lucruri nici pe departe irelevante. Dacă fiecare își face un examen de conștiință și ia măsuri în ceea ce privește prisosul pe care îl aruncă sau îl păstrează în garaj, contribuim la binele casei noastre comune prezente și viitoare, fie că suntem creștini de toate confesiunile sau necreștini. E suficient să fim oameni da bunăvoință.

Iulian Budău SJ

 

Exprimaţi-vă opinia