Spiritualitatea Munților

20150714_152726Noi, cei cinci, Doamne, și toți cinci – Francesca, Raluca, George, Cornel și Marius -ne-am început traseul aproape de Doda Pilii. După un prânz abundent cu pâine caldă în respectiva localitate, am mers pe jos 18 km – ultimii pe ploaie – până am ajuns în Padiș, unde ne-am cazat la cabană și ne-am bucurat de calorifere și ceai cald. În a doua zi am urcat pe Muntele Fericirilor din parcursul nostru spiritual, iar în realitate la Belvederea de la Cheile Someșului Cald, care oricum ne-a facut fericiți. Ne-am și pus la încercare abilitățile de viitori alpiniști prin Peștera Cetățile Rădesei. Pe drumul înapoi, am achiziționat o telemea proaspătă și delicioasă din care am consumat o bucată semnificativă. Ajunși la cabană, nu am mai avut loc în stomac pentru toată ciorba țărănească și mămăliga cu brânză și cabanos pe care le-am luat, însă nu am refuzat niște gogoși primite în dar de la cabanieră – bucatareasa cea simpatică, gogoși pe care le-am umplut cu gem de „CAPS-RAB15”. Noaptea am petrecut-o în niște… butoaie foarte mari de vin… goale, din păcate pentru unii și din fericire pentru alții. Ziua următoare, cu plăcinte cu brânză primite din partea casei de la cealaltă doamna de la cabană, am pornit-o spre Muntele Rugăciunii și al Alegerii.

20150716_221558

Am ales drumul mai dificil – ceea ce ne-a făcut să ne și rugăm –, dar mai frumos. De la balcoanele Cetăților Ponorului ne-am dat seama cât de mici suntem și cât de mare este Dumnezeu. Am înnoptat cu cortul (în sfârșit!) in Poiana Florilor, un loc de unde am putut privi un apus splendid. Dimineața urmatoare, noi, fetele, ne-am trezit extrem de răsfățate, cu un mic dejun „la izolir” format din zmeură proaspăt culeasă, iar apoi am mâncat cu toții un pachet de Petit Beurre în loc de pâine. Am pornit-o spre Cheile Galbene, însă numai patru dintre noi ne-am aventurat pe traseu. Dupa multe probe cu dificultăti crescânde, am reușit să ajungem la o cascadă superbă. Cum muntele zilei era Muntele Sacrificiului, ne-am sacrificat energia și papucii pentru a ne atinge obiectivul (iar o persoană s-a sacrificat pentru a sta cu bagajele). La ieșirea din chei, ne-a așteptat o masină cu care am mers, prin Arieșeni, până la patria lui Avram Iancu. Acolo am pornit in cautarea satului părăsit Ticera.

20150715_153600

Dupa ce am fost puși la încercare de cățeii care aveau grijă de o turmă de oi și de experiențele trecute ale lui George cu lupi si mistreți pe aceleași meleaguri, am ajuns într-un final la destinație. Am inspectat câteva case, temându-ne constant de fiarele pădurii, însă singura „fiară” pe care am găsit-o a fost un liliac speriat. Focul pe care l-am făcut a contribuit atât la redobândirea liniștii noastre sufletești, cât și la astâmpărarea foamei corpului nostru: cârnații prăjiti și bezelele cu biscuit și ciocolată s-au transformat într-un adevarat regal. Eram convinși că ultima zi va fi lipsită de evenimente semnificative, însa ne-am înșelat. Pentru a ieși din sat am luat alt drum, unul pe care cărarea abia perceptibilă era împrejmuită de plante de zmeură, mure, trandafiri sălbatici și urzici. Coborârea la drumul principal am făcut-o pe o scurtatură incredibil de abruptă, care a părut o continuare a probelor de pe Cheile Galbene. Obosiți fizic, dar reîncarcați spiritual, am pornit-o înapoi spre casă. Ne e dor deja de M-munți!

Raluca din Grupul Spiritualitatea Munților

Exprimaţi-vă opinia