Taizé, Săptămâna de reflecţie asupra vieţii consacrate, 5-12 iulie 2015 – AFP
Iniţiativa doreşte să fie „ocazie de reînnoire a vocaţiei călugăreşti”, cât şi „oportunitate de a descoperi propria vocaţie”, a spus într-un interviu pentru redacţia centrală Radio Vatican, fratele Richard din comunitatea Taizé. La întâlnire iau prezenţi şi foarte mulţi tineri.
• „Sunt tineri deja implicaţi în diferite comunităţi creştine sau mănăstiri. În acelaşi timp, la Taizé continuă întâlnirile tinerilor în fiecare săptămână, dar în paralel am dorit să invităm vocaţiile tinere, cele care au depus voturile la călugărie sau preoţie, cât şi cele aflate în perioadă de formare sau discernământ”.
Întrebat ce crede că îi determină pe tinerii din lumea întreagă să meargă la Taizé, fratele răspunde:
• „Este greu de spus. Noi suntem tot timpul surprinşi de număr de tineri care vin şi se alătură în rugăciune. Probabil aceasta este – în primul rând – datorită puterii pe care o are rugăciunea comunitară. La Taizé, ne reunim de trei ori pe zi în biserica Reconcilierii, împreună cu tinerii. Există în plus, o mare diversitate, căci vin tineri catolici, ortodocși, protestanți. Tot aşa, în această Săptămână dedicată vocației la viaţa consacrată, participă un număr mare de catolici, dar, de asemenea, ortodocși și protestanți. Pe lângă rugăciunea comunitară, există probabil acest aspect al universalității care îi atrage, nu numai ca diversitate a limbilor vorbite, ci şi a originilor religioase”.
În ciuda tradiţiile creştine diferite, fratele Roger, care fonda cu 75 de ani în urmă Comunitatea Taizé, a simțit de la început că „ceea ce ne unește în Cristos este mai important decât ceea ce ne desparte”. Acest lucru, confirmă succesorul său a fost declarat de către Papa în Conciliul Vatican al II-lea, și presupune o mare disponibilitate de a ne asculta unii pe alţii şi de a ne înțeleagă reciproc.
Fratelele Richard a explicat în acelaşi interviu că subiectul de fond al Săptămânii de reflecţie asupra vieţii consacrate la Taizé este împăcarea sau reconcilierea.
• „Reflectăm asupra modului în care poate fi trăit astăzi angajamentul la celibat, spre exemplu, în comuniunea binelui şi a bunurilor, iar acest lucru este pentru persoanele consacrate punctul culminant. Deja vocația monahală și cea sacerdotală – atât în biserica Catolică și Ortodoxă, şi de curând şi în bisericile protestante – implică reconciliere și unitate a Bisericii. Există astfel un aspect ecumenic şi sperăm ca viața religioasă să poată fi loc de fraternitate între toți creștinii, a unei fraternităţi deschise către toate persoanele”.
De la înfiinţarea Comunităţii Taizé, un rol important l-a avut muzica. De aceea, rugăciunile sunt cântate şi trăite ca „laude aduse în viu grai lui Dumnezeu”.
• „Fratele Roger a cântat de multe ori frumuseţea rugăciunii comune – încheie fratele Richard – iar acest lucru îi ajută mult pe tineri să pătrundă mai uşor în rugăciunea personală, care îi conduce apoi spre meditaţia profundă, a tăcerii”.
(rv– G.S. – M. Caba)