Pr. SILVANO FAUSTI SJ
Decedat la Milano-Villapizzone, în 24 iunie 2015, la vârsta de 76 de ani şi 56 de ani în Societatea lui Isus
Părintele Fausti s-a născut la Brescia în 2 ianuarie 1940. A intrat în Societatea lui Isus în 5 ianuarie 1960. După finalizarea noviciatului la Lonigo, studiile de filosofie la Gallarte, face un an de “magister” la Gorizia (1964-65). Apoi urmează teologia la Universitatea Gregoriana din Roma, masteratul la Muenster, pregătindu-se pentru un doctorat asupra fenomenologiei limbajului (1968-70). În 28 iunie 1978 este hirotonit preot. Intră apoi în al treilea an de noviciat la Milano, avându-l drept instructor pe pr. Beck. În acest context face experienţa “micii comunităţi” din Via Leoncavallo (Milano), între 1971 până în 1978.
Pe lângă studiul biblic (în urma cărora iau naştere volumele O comunitate studiază Evanghelia după…), pr. Fausti predă teologia la PIME şi începe colaborarea pentru cursuri cu Selva Valgardena.
Depune voturile finale la 2 februarie 1977. În 1978 comunitatea împreună cu câteva familii iniţiază Villapizzone, unde pr. Fausti a rămas până în ultima sa zi pentru studiul Cuvântului şi însoţire spirituală, continuând slujirea la Selva Valgardena, scriind despre Biblie şi spiritualitate ignaţiană, dând exerciţii spirituale în Italia şi în diverse ţări de misiune.
Timp de 15 ani a fost confesorul cardinalului Carlo Maria Martini, pe care l-a însoţit până la moarte. A fost diagnosticat cu tumoare la pancreas cu aproximativ un an în urmă. Perfect conştient de moartea iminentă, şi-a trăit ultime zile cu aceeaşi credinţă şi determinare dintotdeauna. Ne-a fost dat, prin el, un extraordinar slujitor şi împlinitor al Cuvântului.
Comunitatea din Villapizzone
Împreună cu câţiva confraţi, este promotorul ideii unei vieţi religioase trăite în contact direct cu noua periferie a oraşului. Se mută împreună cu acei confraţi şi un cuplu de laici misionari reveniţi din Africa la Milano, pentru a trăi acel stil de viaţă al “porţilor deschise”, pe care l-au experimentat în “lumea a treia”. Se naşte astfel Comunitatea din Villapizzone: o întâlnire inedită între viaţa consacrată şi familie, într-o veche fermă, pe atunci dărăpănată, devenind, în timp, nu doar un loc de primire, ci şi un plămân spiritual pentru întregul oraş. Aceeaşi comunitate îl pomeneşte pe site-ul web astfel: “Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru că ne-a dat o persoană precum Silvano, o persoană care s-a pus în slujirea Cuvântului şi a lui Dumnezeu cu fapta şi cu vorba. Dumnezeu să-ţi dea să te bucuri din plin de chipul său, frumuseţe fără margini.”
O viaţă în slujirea Cuvântului
Timp de mai mulţi ani a ţinut studiu biblic neîntrerupt la Villapizzone, iar în fiecare luni seara în biserica Sfântului Fidel din Milano, participând la numeroase iniţiative ale Fundaţiei Sfântul Fidel şi scriind articole pentru revista Aggiornamenti Sociali e Popoli. Cercetarea sa a îmbinat mereu experienţa vieţii şi reflecţia, expunerea precisă şi limbajul simplu, într-un dialog constant al modernităţii şi tradiţiei.
Cărţile
A scris numeroase cărţi, majoritatea publicate la editura Àncora. Din “lectio divina” ţinute la Villapizzone şi la biserica din Milano s-a născut volumul O comunitatea studiază Evanghelia după Marcu, urmată apoi de comentariile celorlalte trei Evanghelii. În anul 2013 publică Vise, alergii, binecuvântări (San Paolo): o autobiografie, după atâtea volume de comentarii evanghelice şi studii exegetice, în care, după cum spune el însuşi “Nu voi povesti ce am făcut eu. Voi marca ceea ce alţii de lângă mine au scris în mine.”
Pr. Fausti îşi descria visele asupra unui nou Conciliu şi unei noi Biserici mai puţin clericale şi mai puţin occidentale, alergiile (care nu erau puţine), binecuvântările primite şi date.
Biblistul de la periferie
În meditaţiile sale pr. Fausti vorbea în numele celor săraci din lumea întreagă, pe care i-a întâlnit în atâtea călătorii misionare în Africa şi Brazilia. Meditaţiile adunate în numeroasele cărţi au devenit mici bestseller ale editurii catolice italiene, precum a fost cazul cărţii Prilej sau ispită?, dedicată temei discernământului spiritual.
În una din ultimele cărţi, mai sus numită, pr. Fausti face un bilanţ al experienţei sale. “Generaţia mea a fost martora unei metamorfoze inedite, atât în bine cât şi în rău. A văzut apocalipse şi a zărit finalul. Chiar şi ideologiile, cu mult după moartea lor, s-au aplatizat sub cea dominantă: consumismul. Suntem confecţionaţi în produsele noastre, cimentaţi în piramida ridicată Faraonului necunoscut.” Şi totuşi, pornind mereu de la cuvântul lui Dumnezeu, se declara un optimist. Avea o încredere enormă în tineri. “Să ne rugăm ca mirosul de oaie să ne contamineze pe toţi şi să ne facă precum Mielul – a scris într-un comentariu biblic referitor la versetul succesorului lui Petru. – Astfel se vor arăta ceruri noi şi un pământ nou.”
“Părintele Fausti a fost un punct de referinţă important pentru mulţi milanezi şi în special pentru mulţi tineri. Sunt sigur că învăţăturile tale nu vor pieri niciodată, ci vor rămâne vii în fiecare zi.” Giuliano Pisapia, primarul oraşului Milano