Filmul animat „Incredibilii” prezintă o istorie care se învârte în jurul vieții unei familii în care toți membrii au puteri de super-eroi. Este una dintre puținele producții animate, care are neobișnuita capacitate de a atinge cu povestea sa un mare interes, chiar și pentru adulți. Dincolo de genialitatea tehnicii cu care a fost realizată – este foarte dificil ca persoanele să fie reprezentate în animație – pelicula include acțiune, comedie, suspans și sensibilitate, pentru a putea prezenta o familie care, ca orice familie – cu sau fără puteri speciale – trece prin dificultăți și provocări.

În acest caz, problemele, nu derivă doar de la o fiică adolescentă sau de la un baiețel rebel, ci și din dificultatea tatălui, domnul Incredibil (Bob), căruia îi este greu să accepte o viață într-o lume în care super-eroii sunt de temut și sunt constrânși să conducă o viață obișnuită și anonimă, departe de trecutul lor glorios. Este ușor de înțeles pentru un super-erou care se dedica binelui și se bucura de o mare popularitate, iar acum trebuie să desfășoare o muncă nesemnificativă de birou, stând într-un loc în care nu se simte deloc confortabil. Nu este singurul din familie care are dificultăți în a se adapta la o viață obișnuită. Și soția sa Helen, cunoscută sub numele de Elastigirl, ca orice mamă bună, suferă pentru a păstra unit nucleul familial.

Așa cum se întâmplă uneori, darurile pe care le posedă și nu le folosesc pot să se întoarcă împotriva lor. Ceva asemănător i se întâmplă lui Bob, atunci când nevoia de îmbunătățire și setea de aventură îl determină să devină orb în fața celui mai prețios lucru pe care îl are în față, familia lui, și să-și caute sensul vieții folosind puteri speciale. Toate aceste lucruri îl vor conduce nu doar în mâinile celui mai mare dușman al său, dar și la situația de a pune în joc viața întregii sale familii. „Ȋmi pare rău”, îi va spune la sfârșit lui Helen, într-un moment de disperare. „Am fost un tată rău, orb la ceea ce am. Eram atât de obsedat ca să nu fiu subestimat încât v-am subestimat pe toți”.

Lucrul măreț al acestui film este reprezentat de faptul că în cele din urmă ne dăm seama că personajele nu sunt incredibile deoarece sunt super-eroi, sau pentru că posedă puteri speciale, ci pentru darul prețios al unei familii unite, care se susține mulțumită eforturilor tututor și al fiecăruia în parte. „Eram atât de captiv în trecut…dar voi sunteți aventura mea cea mai mare, și eram pe punctul de a o pierde”, recunoaște Bob, indicând faptul că aventura nu reprezintă doar posederea de mari capacități, ci trăirea nevoilor iubirii simple și cotidiene a unei familii unite.

În momentul cel mai întunecat, Bob va avea alături forța necesară a iubirii propriei familii. Soția, marele său bastion, îi va spune: „Dacă vom reuși să o facem să funcționeze, va trebui să fi mai mult decât domnul Incredibil”. Nu este oare adevărat pentru toți? Familia, fiecare familie, nu are uneori nevoie de un adevărat efort de super-eroi, în sensul unui profund angajament de dăruire și de iubire eroică?

Chiar și regizorul, Brad Bird, a recunoscut că familia reprezintă aspectul central al filmului. „Pentru mine partea cea mai interesantă nu a fost aceea a super-eroilor. Partea cea mai importantă a fost aceea a dinamicii familiei”. Din fericire, spre deosebire de multe alte filme de la Hollywood, ne este prezentată o familie care luptă pentru a rămâne unită, în care aspectul central nu este aparența, nici exterioritatea, nici succesele personale sau materiale, ci legătura profundă de iubire care îi unește pe membri de nucleul familial, și pentru care fiecare luptă ca un adevărat super-erou.

Traducere:Liviu Ursu

Sursa: www. e-communio.ro; www.aleteia.org

Exprimaţi-vă opinia