Începând din 2001, Ziua Mondială a Refugiatului este sărbătorită în fiecare an pe 20 iunie, la propunerea Organizației Națiunilor Unite – ANSA

20 iunie 2015. Începând din 2001, Ziua Mondială a Refugiatului este sărbătorită în fiecare an pe 20 iunie, la propunerea Organizației Națiunilor Unite. Prin marcarea acestei zile se dorește atragerea atenției la nivel mondial privitor la viaţa refugiaţilor şi a celor care se dedică ajutorării concrete a refugiaților și sprijinirii cauzei lor.

Anual, Ziua Mondială a Refugiatului este amintită în peste 100 de țări printr-o serie de evenimente care implică persoane oficiale din guverne, organizații neguvernamentale,  persoane implicate în domeniul umanitar și, desigur, refugiați.

Dintotdeauna Pontifii și-au exprimat apropierea față de refugiați, sprijinindu-i nu doar cu intervenții verbale dar și concret, prin acțiuni desfășurate de numeroasele organizații de caritate ale Bisericii Catolice, care au ca obiectiv ajutorarea persoanelor constrânse să-ți părăsească țările de origine din cauza conflictelor armate sau a persecuțiilor care le pun viața în pericol. Numeroase au fost și intervențiile Papei Francisc în favoarea cauzei refugiaților. Nu au fost puține apelurile făcute de Papa Francisc cu voce puternică, cu ton dojenitor, de alertă și de implorare.

De exemplu, la întâlnirea avută cu tinerii refugiați din Siria, Irak, din diferite ţări ale Orientului Mijlociu și din Africa , desfășurată pe 30 noiembrie 2014, în catedrala catolică din Istanbul, cu ocazia călătoriei apostolice în Turcia, Pontiful și-a exprimat apropierea față de persoanele care trăiesc drama îndepărtării forțate de propriile ținuturi. Cu prilejul Zilei Mondiale a Refugiatului din acest an vă propunem câteva fragmente din acest discurs:

“Vreau să exprim participarea mea la suferinţa voastră şi sper că această vizită, prin harul Domnului, să vă dăruiască puțină mângâiere în situaţia voastră dificilă. Aceasta este consecinţa tristă a conflictelor exasperate şi a războiului, care este mereu un rău şi nu reprezintă niciodată soluţia la probleme, ci dimpotrivă, creează altele.”

“Asemenea vouă, refugiații se află adesea lipsiţi, uneori pentru un timp lung, de bunurile primare: de o locuinţă demnă, de asistenţa sanitară, de posibilitatea de a se instrui, de locul de muncă. Au trebuit să părăsească nu numai realităţi materiale, ci mai ales libertatea, apropierea rudelor, spațiul lor vital şi tradiţiile culturale. Condiţiile degradante în care atâţia refugiaţi trebuie să trăiască sunt intolerabile! Pentru aceasta este nevoie să existe o totală angajare pentru a înlătura cauzele acestei realităţi. Lansez un apel pentru o mai mare convergenţă internaţională menită să rezolve conflictele care însângerează ţările voastre de origine, să contrasteze celelalte cauze care determină persoanele să-și părăsească patria şi să promoveze condiţiile pentru a putea rămâne sau pentru a putea să se întoarcă acasă. Îi încurajez pe toţi cei care lucrează cu generozitate şi fidelitate pentru dreptate şi pace să nu se descurajeze. Mă adresez conducătorilor politici, pentru ca să ţină cont că marea majoritate a populaţiilor lor aspiră la pace, chiar dacă uneori nu mai au forţa şi glasul pentru a o cere!”

“Numeroase organizaţii fac mult pentru refugiaţi; sunt bucuros îndeosebi pentru opera eficace a atâtor realităţi catolice, care oferă un ajutor generos atâtor persoane nevoiaşi fără nicio discriminare”, a mai spus Pontiful în discursul  rostit pe 30 noiembrie 2014, în catedrala din Istanbul, la întâlnirea cu tineri refugiați.

R.V./A.M.

Exprimaţi-vă opinia