Catedrala din Sarajevo, în pregătirea întâlnirii papei Francisc cu persoanele consacrate, 6 iunie 2015 – AP

RV 05 iunie 2015. Cu ocazia călăriei apostolice a papei Francisc în Bosnia şi Herţegovina, pe 6 iunie, arhidieceza de Sarajevo îl aminteşte pe Venerabilul Petru Barbarić. Prin viaţa sa, el a fost mărturia chemării profunde a vocaţiei şi a curajului de a o urma până la capăt. Pe 12 aprilie 1997, când se afla la Sarajevo, papa Ioan Paul al II-lea spunea seminariştilor bosniaci întâlniţi în cadrul călătoriei apostolice:

Urmând exemplu Servului lui Dumnezeu Petru Barbarić, lăsaţi-vă fascinaţi de Cristos! Descoperiţi frumuseţea de a-i dărui viaţa voastră, pentru a duce fiilor săi Evanghelia mântuirii. Vocaţia – a continuat pontiful polonez – este o aventură care merită să fie trăită până la capăt! În răspunsul prompt la chemarea lui Dumnezeu stă secretul unei vieţi împlinite”.

Redăm în cele ce urmează biografia Venerabilului Petru Barbarić, a cărei cauză de beatificare a fost deschisă pe 18 martie 2015, prin aprobarea de Sfântul Părinte a decretului Congregaţiei pentru Cauzele sfinţilor asupra virtuţilor sale eroice.

Novice iezuit, Petru Barbarić, s-a născut pe 19 mai 1874,  la Šiljevišta, în apropierea satului Klobuk, din Bosnia şi Herţegovina, dintr-o familie de origine croată. Părinţii, deşi nu foarte bogaţi, au dat celor opt copii o educaţie catolică, crescând în ei o puternică devoţiune pentru Sfânta Fecioară şi Preasfânta Inimă a lui Isus.

Student strălucit, la vârsta de 15 ani, Petru intră în seminarul minor al iezuiţilor din Travnik. A studiat aici limba italiană, franceză şi germană. Pentru câţiva ani era sigur că va deveni preot. După o reculegere spirituală, în 1896, naşte în el dorinţa de a urma spiritualitatea Sfântului Ignaţiu de Loyola.

Însa, în acelaşi an se îmbolnăveşte de tuberculoză. Nu renunţă la dorinţa de a-şi termina studiile şi de a deveni preot iezuit. Cu toate acestea, odată cu agravarea stării sale de sănătate, în primele luni ale anului 1897, este nevoit să întrerupă şcoala şi este îngrijit într-o infirmerie.

Pentru a-i împlini cea mai mare dorinţă, pe 13 aprilie 1897 îi este permis de provincialul iezuiţilor să depună voturile religioase în Compania lui Isus, cu o dispensă specială. A murit două zile mai târziu, pe 15 aprilie 1897. Era Joia Sfântă a acelui an. Cu câteva zile înainte de a împlini 23 de ani, Petru Barbarić purta în mână o cruce şi pronunţa numele lui Isus, pentru care a meritat să trăiască până la capăt «o aventură».

(rv– M. Caba)

Exprimaţi-vă opinia