papa bebe

02.06.2015, Vatican (Catholica) – Papa Francisc a spus că copiii bolnavi şi părinţii lor sunt „eroi” din punctul său de vedere. Vineri, 29 mai 2015, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu un grup de 20 de copii cu dizabilităţi, împreună cu părinţii lor şi câţiva voluntari, în Capela reşedinţei sale de la Casa Santa Marta. Copiii fac parte din programul UNITALSI (Uniunea Naţională Italiană pentru Transportul Bolnavilor la Lourdes şi la Sanctuarele Internaţionale). În discursul său, Pontiful a deplâns faptul că anumite mistere nu au răspunsuri clare, şi între acestea se numără misterul suferinţei copiilor. Pentru aceasta „nu există nici o explicaţie”.

Papa i-a încurajat pe copii şi pe părinţii lor să nu se teamă să îl întrebe pe Dumnezeu de ce, atâta timp cât inimile lor sunt deschise. A comparat întrebarea cu cele puse de un copil mic, neîncetatul „de ce” al unui copil de doi ani care nu este satisfăcut de nici un răspuns, dar care, punând întrebări, reuşeşte să întoarcă spre el privirea părinţilor lui. „Singura explicaţie pe care El v-o va putea da este: ‘Şi Fiul Meu a suferit’”, a reflectat Pontiful. „Dar aceasta este explicaţia. Cel mai important lucru este această privire. Şi tăria voastră este acolo: privirea plină de iubire a Tatălui.”

Sfântul Părinte a continuat: „Nu vă temeţi să întrebaţi, chiar să îl provocaţi pe Domnul. ‘De ce?’ Poate nu va veni o explicaţie, dar privirea Lui paternă iubitoare vă va da tărie să mergeţi mai departe”. Uneori, acest har se poate realiza în sentimentul de tandreţe faţă de un copil bolnav. „Aţi spus că aţi fost sfătuiţi să avortaţi. Voi aţi răspuns: ‘Nu, lăsaţi-l să vină, are dreptul să trăiască’. O problemă nu se rezolvă niciodată scăpând de o persoană. Niciodată.” Pontiful le-a mulţumit pentru că sunt atât de curajoşi; „De multe ori, în viaţa mea, am fost un laş, şi exemplul vostru mă ajută”.

„Dacă îmi permiteţi să spun – nu vreau să vă linguşesc, nu, o spun din inimă – acesta este eroism. Voi sunteţi micii eroi ai vieţii… Vă mulţumesc pentru exemplul vostru. Nu ştiu ce altceva să vă spun, pentru că aceste lucruri mă impresionează foarte mult. Nu am un răspuns”. Papa a spus că ascultătorii lui s-ar putea gândi: „Dar dumneavoastră sunteţi Papa, trebuie să ştiţi totul!” „Nu, în această privinţă nu există răspunsuri, doar privirea Tatălui”. Sfântul Părinte le-a amintit că Domnul are un mod special de a mângâia, şi s-a rugat: „Fie ca El să vă dea fiecăruia dintre voi mângâierea cuvenită, de care aveţi nevoie”.

Înainte de a încheia, Pontiful a spus o povestioară, cu câţiva copii care încercau să mute o piatră pentru ca să se joace într-un anumit loc. După ce s-au chinuit copiii cu piatra, tatăl unuia dintre ei, care îi privea de la fereastră, a coborât şi, cu puterea lui şi cu o rangă de fier, a mutat piatra. Şi fiul i-a reproşat tatălui său: „Dar tată, ai văzut că nu putem să o mutăm?” „Da”, a răspuns tatăl. „Şi de ce nu ai venit?”, a întrebat copilul. „Pentru că nu m-ai chemat”, a răspuns tatăl. Papa a subliniat că pentru noi, a-l chema pe Dumnezeu este acelaşi lucru. „Nu uitaţi aceasta: chemaţi-l pe Domnul. El ştie cum va fi, când va veni, şi aceasta va fi mângâierea voastră.”

Exprimaţi-vă opinia