Avuția neîmpărțită generează corupție: Papa Francisc, la omilia Sfintei Liturghii de luni, 25 mai 2015. – OSS_ROM

25 mai 2015. Trebuie făcut astfel încât dacă se posedă averi acestea să slujească ‘binelui comun’. Abundența de bunuri trăită în mod egoist este un lucru trist, ce ‘înlătură speranța’ și stă la baza ‘oricărui soi de corupție’, mare sau mică: a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată luni dimineață, în capela Casei Sfânta Marta reședinței sa din Vatican.Pornind de la Evanghelia din Liturghia zilei, după sfântul Marcu, capitolul 10, versetele 17-27, Pontiful a ilustrat daunele generate de atașamentul față de avuții, atât de bine exprimate în textul biblic de figura tânărului bogat care, chemat de Isus să-l urmeze, nu reușește să se despartă de bogățiile pe care le deține și de care se simte foarte legat.

“Atașamentul de avuții este începutul oricărui soi de corupție, oriunde: corupția personală, corupția în afaceri, chiar și mica corupție comercială, a celor care înșeală vânzând cu 50 de grame mai puțin față de greutatea justă, până la corupția în sfera politică și a educației. De ce? Pentru că cei care trăiesc lipiți de puterea pe care o exercită, de propriile bogății, se cred în Paradis. Sunt persoane închise, lipsite de orizont și de speranță. La final vor trebui să lase totul”.

Bogați și sterili
“Există un mister în privința posedării avuțiilor”, a explicat Papa Francisc. “Bogățiile au capacitatea de a seduce, de a ne conduce la o formă de seducție, de a ne face să credem că trăim într-un fel de paradis terestru”. În schimb, acel paradis pământesc este un loc lipsit de orizont, asemănător acelui cartier vizitat de Pap în anii ’70, locuit de oameni cu bunăstare care și-au creat o graniță de jur împrejur pentru a se apăra de hoți.

“Viața lipsită de orizont este o existență sterilă, fără speranță, tristă. Atașamentul față de bogății ne face triști și lipsiți de rodnicie. Am spus atașament nu administrare cum se cuvine a bunurilor, pentru că bogățiile sunt un bun comun, al tuturor. Și dacă Domnul le dă unei persoane este pentru ca aceasta să facă bine celorlalți, nu doar sieși, și nu pentru a-și închide inima, încât să-i devină coruptă și tristă”.

Deschiderea mâinii și a orizontului
vuțiile lipsite de generozitate  “ne fac să credem că deținem putere, asemenea lui Dumnezeu. Însă, până la urmă, ne iau ce avem mai bun, îndepărtează de la noi speranța. Însă Isus ne indică în Evanghelie care este modalitatea cea mai bună de a trăi abundența de bunuri:

“Prima Fericire: ‘Fericiți cei săraci cu spiritul’, ceea ce înseamnă dezbrăcarea de atașamentul de bunurile materiale făcând astfel încât avuțiile dăruite de Domnul să fie pentru binele comun. Unicul mod este deschiderea mâinii și a inimii, deschiderea orizontului. Însă, dacă ai mâna strânsă, precum bogatul care dădea petreceri și se înveșmânta cu haine luxoase,  atunci lipsește orizontul și capacitatea de a-i vedea pe cei care au nevoie, ajungând a fi până la urmă departe de Dumnezeu, asemenea acelui bogat din Evanghelie”.

R.V./A.M.

Exprimaţi-vă opinia