“Iluminați viitorul” este titlul volumului îngrijit de părintele Antonio Spadaro, ce istorisește conversația Papei Francisc cu superiorii generali ai Institutelor religioase pentru bărbați. – OSS_ROM

 19 mai 2015. “Iluminați viitorul” este titlul volumului îngrijit de părintele Antonio Spadaro, ce istorisește conversația Papei Francisc cu superiorii generali ai Institutelor religioase pentru bărbați, care s-a desfășurat la finalul celei de-a 82-a Adunări generale. Cartea, publicată în Italia de Editura Ancora și prezentă în librăriile din Peninsulă începând cu data de 21 mai, conține o serie de reflecții a directorului revistei “La civiltà Cattolica” privind intervenția pe care Jorge Mario Bergoglio, pe atunci episcop, a ținut-o  în cadrul Sinodului dedicat Vieții Consacrate, convocat de Ioan Paul al II-lea, în 1994.
Colegul nostru Alessandro Gisotti i-a cerut părintelui Antonio Spadaro să se oprească cu câteva reflecții asupra cărții, îndeosebi asupra legăturii Papei Francisc cu persoanele consacrate, în contextul Anului dedicat lor.

P. Spadaro: “Papa a voit să vorbească cu superiorii generali ai ordinelor religioase în mod deschis, cu franchețe și cu maximă libertate, el folosind de altfel cuvântul “parresia”. Paginile cărții nu conțin vreun discurs, mai ales că Papa a spus în mod clar că nu are intenția să facă sau să asculte discursuri. Volumul propune textul unei conversații: așadar a unei discuții autentice, plină de vitalitate și lipsită de rigiditate. De aceea, în vederea acestui An al Vieții Consacrate am decis să facem public acest text sub forma unei cărți care să permită o meditație atentă asupra semnificației vieții religioase din timpurile noastre.”

Întrebat despre punctele esențiale asupra cărora s-a concentrat Pontiful referindu-se la problematicele cu care se confruntă în zilele noastre călugării și călugărițele, autorul volumului “Iluminați viitorul” a spus:
P. Spadaro: “Aș sublinia mai curând că Papa și-a exprimat dorința ca trăirea carismei să nu se facă în mod rigid și uniform. Întreg discursul Papei a stat sub semnul flexibilității, al atenției, al ascultării, îndemnându-i pe călugări să se simtă parte din Biserică, din întreaga Biserică, deci din rândul poporului lui Dumnezeu. Eseul evidențiază aspectele de prim plan indicate de Papa Francisc persoanelor consacrate, printre acestea numărându-se nu doar caracterul radical al unei existențe creștine, dar și trăsătura profetică, necesitatea de a fi profeți și de a ilumina viitorul, după cum sugerează și titlul volumului. Din conversația Papei cu  superiorii generali ai Institutelor religioase pentru bărbați, care s-a desfășurat la finalul celei de-a 82-a Adunări generale, iese la iveală, exigența unei Biserici care să nu fie închisă în sine însăși, dar să fie într-un profund dialog și ascultare a nevoilor reale, chiar și a acelora pe care nu reușim să le înțelegem, după cum spune Papa.”

Volumul propune de asemenea o reflecție asupra intervenției pe care actualul Papă a avut-o în 1994, la Sinodul dedicat Vieții Consacrate, pe vremea când era episcop:
P. Spadaro: “Participarea sa la Sinodul dedicat Vieții Consacrate, din 1994, avea ca fundament viața sa de preot călugăr iezuit, vorbind despre viața consacrată din experiența personală și directă. Atunci, în 1994, vorbea în calitate de episcop auxiliar de Buenos Aires, iar aspectul esențial al acelui foarte scurt discurs se referea tocmai la necesitatea de a trăi viața consacrată în interiorul vieții poporului lui Dumnezeu. Așadar, nu în mod abstract, ca pe o trăire izolată a pietății, ci ca pe o existență neseparată față de viața obișnuită a Bisericii. Aceste aspecte pe care le evidenția când era episcop de Buenos Aires sunt tratate și acum, de când este Papa Francisc. Textul din 1994, pe care-l publicăm în acest volum, este un text de referință care ne ajută să înțelegem totodată modul în care Jorge Mario Bergoglio vede viața religioasă și în calitate de Pontif.”

R.V./A.M.

Exprimaţi-vă opinia