ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

33. Premisă pentru a face o alegere bună

În orice alegere bună, atât cât ține de noi, intenția ta trebuie să fie curată, îndreptată în întregime spre scopul pentru care ai fost creat, și anume acela de a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele. Numai așa vei trăi o viață plină de sens, care așa cum acum îți dă bucurie, mai târziu îți va dărui fericirea veșnică.

Prin urmare, orice vei alege, trebuie să te ajute să urmezi scopul pentru care ai fost creat, fără a permite ca scopul să fie orânduit spre mijloc, ci mijlocul spre scop. În practică, în schimb, se întâmplă că mulți mai întâi aleg să se căsătorească iar apoi, în căsnicie, aleg să-l iubească pe Dumnezeu și pe aproapele, în timp ce a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele este scopul. Tot astfel, sunt alții care mai întâi vor să realizeze anumite obiective, iar apoi, prin ele, să-l iubească pe Dumnezeu și pe aproapele.

În acest fel, aceștia nu înaintează drept spre Dumnezeu, ci vor ca Dumnezeu să vină în întâmpinarea dorințelor lor dezordonate și de aceea fac din scop un mijloc și dintr-un mijloc scopul.

În fapt, primul lucru pe care trebuie să ți-l propui e acela de a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, adică scopul, iar după aceea, dacă e mai convenabil, să exerciți o profesie sau alta, să te căsătorești sau nu, care sunt mijloace pentru scop. Nici un lucru, deci, nu trebuie să te împingă să iei sau să renunți la astfel de mijloace decât numai iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui (ES nr. 169).

Dacă vrei să faci o alegere bună, acestea sunt condițiile.

Poți să nu faci nici o alegere, așa cum fac mulți, și atunci nu vei ajunge nicăieri. Nici un vânt nu e favorabil celui care nu vrea să ridice ancora. Renunți, însă, la drumul care te face om.

Poți să faci o alegere greșită, din ignoranță sau lipsă de libertate. În cazul ăsta, vei naufragia în contra stâncilor. Dar există și o alegere bună, în care știi și vrei în mod liber ceea ce alegi: răul e făcut întotdeauna din inconștiență sau sclavie. La aceasta vrem să privim.

În acest caz intenția ta trebuie să fie curată, în întregime îndreptată spre scop. Dacă nu ai o țintă, ești pierdut oricum: nimeni nu e mai rătăcit decât cel care nu știe încotro să meargă. E necesar ca tu să consideri dinainte tot scopul vieții tale, care e acela de a-l iubi pe Tatăl și pe frați. Pentru a-l atinge, există o cale pe care Domnul a trasat-o pentru tine: tu poți s-o cunoști din atitudinile și dorințele inimii tale, după ce vei fi învățat să le cerni și să le stăpânești.

Nu trebuie să permiți ca scopul să fie orânduit spre mijloc, ci mijlocul spre scop. Scopul nu se alege. Neapărat se impune tuturor: e fericirea. Iar aceasta din urmă nu poate fi decât comuniunea cu Dumnezeu, plinătatea vieții.

Poți să alegi, în schimb, mijlocul. Dar nu-l confunda niciodată cu scopul. În mod normal, noi facem din mijloace, din ceea ce avem sau am putea avea, scopul vieții noastre. Și așa o jertfim idolilor, care ne-o iau. Slujim noi lucrurilor de care ar trebui să ne slujim. Tot ceea ce avem și suntem, bunurile noastre, profesia noastră, munca noastră, capacitățile noastre personale, totul e un mijloc, și nu un scop, care ne este de folos pentru a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, care e scopul.

De aceea, primul lucru de făcut este să-ți propui obiectivul. Pentru un om, care trăiește în timp, e important ceea ce este mai întâi și ceea ce vine după. Ceea ce pui pe primul loc este scopul tău, absolutul tău, căruia tot restul i se subordonează. Fii atent să pui pe primul loc scopul care te realizează cu adevărat. Așadar, nici un lucru nu trebuie să te împingă decât numai slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Trebuie să fii „liber”, fără împingeri din partea altora, ale dușmanului, ale viselor sau ale nevoilor tale. Fericit cel care distinge între acestea! Vei recunoaște și vei respinge împingerile străine; vei recunoaște și vei stăpâni visele și nevoile tale cu „indiferență”, doar „atât-cât” te ajută să realizezi acel vis al lui Dumnezeu pentru tine, care ești tu însuți în autenticitatea ta.

(conform textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

• În viața de zi cu zi intenția ta este curată, îndreptată în întregime spre scop?
• Faci confuzie între scop și mijloc?
• Permiți uneori ca scopul să fie orânduit spre mijloc?
• Care este scopul adevărat spre care tinzi?

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

Gen 12, 1-9; 15, 1 ș.u.: chemarea și promisiunea făcută lui Avram.

In 1, 35-41: chemarea primilor apostoli.

Lc 1, 26-38: chemarea Mariei.

Lc 5, 1-11 și par.: chemarea primilor patru ucenici.

 OBSERVĂ:

Observă dacă în viața de zi cu zi intențiile tale sunt curate, dacă sunt cinstite!

ROAGĂ-TE:

Ca scopul adevărat al vieții să fie cât mai prezent în viața ta și să-ți cucerească întreaga ființă.

—————————————————————-