ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

31. Să distingi timpul propriu al consolării

de cel ce urmează (ES nr. 336)


Dacă ai o consolare fără cauză, deși în ea nu există înșelăciune, pentru că vine numai de la Dumnezeu, cu multă istețime și atenție, trebuie să notezi și să distingi timpul propriu al acestei consolări de cel care urmează, când rămâi încă sub influența consolării de dinainte. Adesea, în acest al doilea timp formulezi propuneri și păreri care nu sunt inspirate direct de Dumnezeu, iar aceasta fie din cauza unui fel obișnuit de a vorbi, fie prin asociere de idei și judecăți, fie prin acțiunea atât a spiritului bun cât și a celui rău. Prin urmare, examinează foarte bine aceste lucruri, înainte de a le da tot creditul și a acționa în consecință (ES nr. 336).

 

Această ultimă regulă spune că până și inspirațiile Domnului cele mai curate se pot combina cu altele, care pot fi bune sau rele. Trebuie ca tu să distingi bine între inspirația Domnului și momentul care urmează, când tu începi să acționezi, sub conducerea fie a eului tău, fie a spiritului bun sau rău. După o inspirație de la Domnul poate să urmeze, și de obicei urmează, fie binele, fie răul.

Te poți înșela cu ușurință, amestecând ceea ce e de la Dumnezeu cu ceea ce gândești tu sau îți este sugerat din altă parte. În mod normal, ceea ce ești mai înclinat să consideri că vine neîndoios de la Dumnezeu este tocmai ceea ce, în mod inconștient, a adăugat eul tău. Când te simți prea sigur, întreabă-te întotdeauna dacă nu ești în eroare!

 

Înșiși profeții spuneau lucruri inspirate de Dumnezeu, dar nu le înțelegeau neapărat. Și le spuneau chiar și împotriva propriei voințe (cf. Ier 20, 7-18; cf. Mt 11, 9; Lc 1, 41.44); nici Ioan Botezătorul nu era prea sigur. De aceea, din închisoare, trimite să-l întrebe pe Isus dacă e el Mesia (cf. Mt 11, 3; Lc 7, 19). Când cineva pretinde că e stăpân pe adevăr sau pe Dumnezeu, a pierdut deja adevărul și pe Dumnezeu.

Chiar și Petru, care prin revelație divină l-a recunoscut pe Isus ca și Cristosul, nu îl cunoștea așa cum era într-adevăr ; iar Isus îl numește „Satana”, pentru că nu era dispus să pună în criză ideile sale sigure despre Cristos (cf. Mt 16, 16-23 par). Însăși Maria nu înțelese cuvintele mesagerului lui Dumnezeu: se întreba și îl întreba asupra semnificației lor (cf. Lc 1, 29.34), dar le păstra și le cumpănea cu grijă în inima sa (cf. Lc 2,51.19).

 

Pentru a distinge între inspirația lui Dumnezeu, și modurile sale de a se revesti, care pot veni din alte părți, fii atent ce sentimente produc în tine: dacă au caracteristicile rodului Spiritului, sau nu. În mod deosebit, nu confunda niciodată ideile tale, fixe sau nu, cu inspirația de la Dumnezeu.

El din fire acționează fără idei, imagini și inspirații particulare: e Stăpânul istoriei și te ajută să faci mereu ceea ce vrea, dacă vrei și tu, cu faptele pe care tu însuți le faci. Dacă însă îți dă inspirația unui proiect, bagă de seamă dacă o trăiești cu seninătate și detașare, știind că va fi el cel care îl va realiza. Cel mai mare pericol pentru persoanele spirituale e acela de a crede că ceea ce ei vor e voință divină.

 

Proiectele tale, dacă sunt adevărate, nu au nevoie să fie apărate de tine. Adevărul își croiește încet drumul pe cont propriu. Folosește inteligența pe care Dumnezeu ți-a dat-o pentru a vedea dacă intențiile și acțiunile tale sunt conforme Spiritului lui Isus. Cumpănește mereu în mod critic orice pretinsă inspirație. După ce ți l-a dat pe Isus, Verbul său, Dumnezeu nu mai are nimic să-ți spună; în el ți-a dat și ți-a spus totul: Ascultă de el. Nu căuta altceva. Însuși Spiritul te trimite la El.

 

Falșii profeți spun: «Iată, Cristosul e aici, Cristosul e acolo!», ispitind cu semne și minuni. Dușmanul poate face minuni, dar nu pentru a insufla încrederea în Dumnezeu, ci în semnele înseși. Stai liniștit, nu tu ci Dumnezeu te va mântui pe tine și lumea întreagă. Isus a «prezis tot» (Mc 13, 21-23) ceea ce e de folos pentru a fi ucenicii lui și a-l mărturisi până la sfârșitul timpurilor. Fiul nu știe altceva decât să asculte de Tatăl. Câmpul înșelăciunilor asupra inspirațiilor, atât reale cât și pretinse, este aproape infinit. Domnul, «cel mai puternic» (cf. Mc 1, 7), te-a chemat la libertate (cf. Gal 5, 13.1).

 

(conform textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

 

 

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

 

  • Cum distingi timpul propriu al consolării de cel care urmează?
  • După consolare, în timp ce inima este înflăcărată şi iluminată, ce faci, ce idei iţi vin, ce propuneri îţi faci?
  • Cui atribui intuiţiile, propunurile, care îţi vin în acel moment și cum verifici dacă sunt de la Dumnezeu sau de la tine?
  • Ai tendința de a căuta siguranță în Dumnezeu?
  • Dacă ai inspirația unui proiect, bagă de seamă dacă o trăiești cu seninătate și detașare.

 

 

 MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Mt 16, 21-23: Petru, abia declarat fericit de către Isus pentru marea revelație pe care a primit-o, este imediat numit „Satana”, pentru că nu gândește după Dumnezeu, ci după modul oamenilor. A amestecat cu revelațiile Tatălui considerațiile sale: Cristosul trebuia evident să corespundă cu ceea ce gândea el.

Exod 32, 1-6: Aron, preotul, construiește un vițel de aur, bineînțeles gândindu-se că face binele: vrea să-l facă vizibil pe acel Dumnezeu care tocmai a eliberat poporul său din Egipt. Se pare că nici Petru, nici Aron nu au conflicte interioare, până când nu intervin Isus respectiv Moise. Dar probabil chiar și după aceea rămân mult timp convinși că, în fond, au dreptate.

Ier 20, 7-18: Ieremia, în schimb, dă mărturie despre dramatica luptă între sentimentele opuse care se dezlănțuie în el în fața chemării sale.

Rom 7, 14-25: Paul dă mărturie despre teribila luptă dintre bine și rău pe care mereu o experimentează în sine. Ieremia și Paul, spre deosebire de Aron și Petru, percep și discern această luptă interioară. Asta îi împiedică să cadă în idolatrie și le permite să primească mântuirea lui Dumnezeu.

 

 

OBSERVĂ:

Dacă în acest al doilea timp ai tendința de a formula propuneri și păreri, fie prin asociere de idei fie prin judecăți, care sunt consecinţele și cum se împlinesc.

 

 

ROAGĂ-TE:

Ca să poţi accepta și să te bucuri de un Dumnezeu care acționează fără idei, imagini și inspirații particulare; un Dumnezeu prezent în realitatea ta, care te susţine, dar nu te înlocuiește.

 

 

—————————————————————————–

bunvest 31

Exprimaţi-vă opinia